– Ascultă, omul lui Dumnezeu! Fii bun și ia-mă în căruță, căci uite, duc în spate sacul acesta din greu încărcat.

– Bucuros, dar uite, și căruță mea e din greu încărcată… Dar, fie, uite aici în colț un locușor! Urcă!

Plecând cu căruța, la un răstimp căruțașul observă cu mirare că cel suit stă cu sacul în spate.

– Ce faci, omule? Pune sacul jos! Ce stai cu el în spate?

– Păi spuneai că duci greu în căruță, de aceea țin sacul în spate, să nu-ți fie prea greu.

În cele sufletești mulți creștini sunt la fel. Nu își aruncă sacul păcatelor în scaunul spovedaniei, pentru a primi eliberarea de ele.