Iubiți frați și surori în Domnul,

Astfel a răsunat biserica noastră duminica trecută pentru câteva ore cât Sfânta Icoană făcătoare de minuni și izvorâtoare de Mir din Hawaii a trecut pragul sfintei noastre biserici din Atlanta.

Imediat după achitarea tuturor datoriilor bisericii noastre, scopul nostru principal a devenit practica liturgică și creșterea individuală și de grup din perspectiva duhovnicească. Chiar dacă practica liturgică nu a lipsit aproape niciodată din sânul parohiei, pentru creșterea duhovnicească a enoriașilor era o evidentă nevoie de accentuare a înțelegerii faptului că misiunea bisericii noastre este prin excelență escatologică și mai apoi socială sau culturală.

Bineînțeles, pentru a ajunge la partea escatologică trebuie parcurs acest labirint social de care nu a fost scutită nicio Biserică, fie din diaspora sau din patria mamă. Orice comunitate creștină, fie ea din Atlanta, Detroit sau de pe vreo colină din Țara Făgărașului, până când s-a stabilit și așezat sub statutul de Parohie sau Comunitate Creștină, a parcurs acești pași mici și anevoioși de acomodare a enoriașilor prin diverse activități socio-culturale.

Iată-ne și pe noi după un sfert de veac, considerând că este vremea să abordăm următorul nivel al perspectivei religioase și să înțelegem mai bine care este adevărata menire a sfintei biserici în mijlocul unei comunități. Cu acestea în minte și cu gândul la cuvintele Mântuitorului Hristos „Pe toate cereți, cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea” - Marcu 11-24, am început să ne rugăm Domnului pentru astfel de lucruri duhovnicești.

După ce m-am întors de la congresul episcopal din Septembrie, am împărtășit enoriașilor din grupul de rugăciune de după Sfânta Liturghie duminicală bucuria trăită la acest congres de a venera o Sfântă Icoană izvorâtoare de Mir. Cu un amestec de smerenie și speranță acei enoriași apreciau și se gândeau „cum ar fi ca un astfel de dar de la Dumnezeu să ajungă și în Biserica noastră?”

Dumnezeu îmi este martor că nimic mai mult nu am făcut decât să mă rog în acea după amiază ca într-o zi acea Sfânta Icoană să ajungă măcar în zona Atlantei, fără a îndrăzni nici să visez să o aducă în Biserica noastră. A doua zi în jurul prânzului am fost apelat la telefon de o persoană necunoscută care m-a întrebat direct dacă sunt disponibil să primesc vizita Sfintei Icoane din Hawaii în Biserica noastră din Atlanta. Inițial am crezut că este o glumă frumoasă pusă la cale de cineva, însă persoana părea destul de convinsă că această Icoană va trebui să poposească în mijlocul credincioșilor noștri din Atlanta. Am acceptat fără a mai confirma că în ziua respectivă nu avem alt program, m-am gândit că nu ar fi nimic mai important de făcut în ziua de 28 Octombrie decât să ne întâlnim cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Am realizat îndată că Dumnezeu nu a întârziat în a răspunde dorinței noastre de a ne închina unui astfel de odor dumnezeiesc și aceasta nu este o coincidență ci lucrarea lui Dumnezeu.

Cu bucurie a fost primită această veste că Maica Domnului ne va vizita prin prezența Sfintei Icoane. Duminica trecută au fost câteva persoane care nici nu au mai mers acasă, așteptând în rugăciune momentul sosirii acesteia în mijlocul nostru. Biserica noastră aștepta în liniște și într-o ordine desăvârșită momentul întâlnirii care s-a petrecut în jurul orei 6PM.

După sosire, Sfânta Icoană a fost prezentată în Sfântul Altar și apoi așezată în mijlocul Bisericii și venerată de fiecare credincios în timp ce s-a săvârșit slujba Paraclisului Maicii Domnului și rugăciunile aferente Sfintei Icoane din Hawaii.

La sfârșit a avut loc un cuvânt de mărturie a unei minuni din partea custodelui Icoanei și mai apoi deschiderea Icoanei și miruirea credincioșilor cu Sfântul Mir colectat din Icoana Maicii Domnului.

Cu toții am plecat mult mai întăriți în credință, convinși că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Am plecat cu convingerea că Maica Domnului a rămas pururea rugătoare pentru neamul omenesc, am plecat cu convingerea că ne aflăm sub acoperământul ei în această viață plină de ispite.

Deși ziua mea începuse la 7 dimineața, mă aflam la ora 10 seara în mijlocul bisericii cu un grup de credincioși plini de bucurie duhovnicească, adulmecând încă mirosul de Mir frumos mirositor ce învăluise Biserica noastră. Eram vioi și plini de energie după o jumătate de zi în Sfânta Biserică și, cuprinși de această bucurie, parcă neinteresați să mergem la casele noastre. Mai mult ca oricând am simțit adevăratul sens al cuvintelor „este bine și este frumos să locuiască frații împreună”.

Îi mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne-a considerat vrednici, deși oameni păcătoși, să poposească o astfel de Sfântă Icoană în mijlocul nostru și să ne umple inimile de atâta bucurie. Îl rugăm pe Dumnezeu cu smerenie să asculte fiecare rugăciune înălțată în fața acestei Icoane de către enoriașii noștri și să nu ne lase pe noi departe de Împărăția lui Dumnezeu.

Considerăm acesta ca fiind evenimentul major de înălțare duhovnicească al anului în curs. Deși anticipăm un alt eveniment de excepție peste câteva săptămâni, până atunci să reflectăm la cât de mult ne iubește pe noi Dumnezeu prin această purtare de grijă.

Cu prețuire,

Părintele George Acsente.