"Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit" - Facere 2-17

Frați creștini.

Sfinții părinți ai bisericii mărturisesc faptul că dacă omul ar cugeta mult mai mult la moarte, conștiința acestuia ar fi mult mai trează și lucrarea virtuților creștine ar fi mult mai rodnică.

Cuvântul moarte este consemnat în Sfânta Scriptură încă din primele pagini, unde Dumnezeu, deși se află în plin proces al creației, subliniază și aspectul existenței unei stări extraordinare a omului la care ar fi posibil să fie condus omul din neascultare. Îl face pe om pentru a "crește și a se înmulți, a umple pământul și a-l stăpâni", îl face pe om suveran peste orice creație ori creatură, capabil să se bucure și să se înfrupte din orice rod din mare sau de pe uscat, îl face pe om original și nemuritor dar cu pericolul iminent de a-și pierde această matrice a nemuririi dacă nu va fi supus și ascultător față de Dumnezeu.

Sfânta Scriptură ne descoperă că omul, din imboldul "șarpelui" adică al diavolului, pierde această originalitate. Șarpele era un animal creat de Dumnezeu sub o altă formă, el având la început picioare pe care le va pierde în urma blestemului lui Dumnezeu de a se târî pe pământ pentru curajul de a ispiti și trage la pieire pe om. Acesta se apropie de Adam și îi șoptește că ar exista cumva un oarecare vicleșug în această poruncă de a nu gusta din fructul pomului interzis. Îi spune ba mai mult că chiar va avea beneficiul de a deveni însuși un Dumnezeu dacă s-ar înfrupta din acel pom interzis.

Prin această nesupunere, Adam suferă schimbarea dramatică transformându-se dintr-un om nemuritor într-un om limitat și muritor, el gustând moartea după 930 de ani iar soția sa Eva, cea care însemna "Viață" gustă și ea moartea după 950 de ani. Ce paradox, "Viață" (Eva) se transforma prin neascultare în moarte. Se numea "Viață" pentru ca din ea avea să se nască altă viață prin cei trei fii ai săi, Sim, Ham și Iafet. Se mai numea "Viață" prefigurând-o pe urmașa Evei, pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, cea care va aduce în lume "Viață" adică salvarea din moarte și dătătoare de viață veșnică, pe Domnul Hristos.

Frați creștini.

Învățăm din acestea că moartea nu este un factor natural al lui Dumnezeu, ci este un fapt asimilat prin neascultare de către Protopărinții noștri Adam și Eva. Tocmai din aceasta cauză, conform învățăturilor patristice, moartea este aducătoare de groază și suferință, ea fiind un lucru artificial și nu unul originar al creației. Prin moarte, omul devine limitat în vârstă și în performanță, omul devine forțat de împrejurări să depună efort masiv în câștigarea existenței și adăugarea anilor la vârsta sa.

Este complet falsă și injustă expresia și gândirea omului atunci când cineva drag moare în a se consola cu "așa a vrut Dumnezeu" sau "l-a chemat Dumnezeu să fie înger în ceruri". Este greșită o astfel de gândire și totodată și eretică. O astfel de cugetare știrbește din bunătatea și măreția lui Dumnezeu, îl face pe Dumnezeu să fie perceput ca o putere crudă și răzbunătoare, aducătoare de multă suferință și groază în rândul omenirii. Sfântul Ioan Evanghelistul ne învață că Dumnezeu este Bun, este Drept, este Milostiv și nicidecum o brută aducătoare de groază și suferință.

Moartea este o ipostază asumată de omenire în urma căderii, dar cum am spus la început este și o resursă de înțelepciune. Cugetând la aceasta, omul devine mai conștient de existența sa vremelnică, devine mai conștient că practicarea virtuților și conexiunii prin rugăciune cu Dumnezeu îl va conduce pe individ la o viață veșnică câștigată meritoriu prin calitatea virtuților din vremelnica viață pământească.

Moartea individuală nu este influențată de nevoia lui Dumnezeu, a unui Înger în plus în cer sau a vreunei răfuieli între om și Dumnezeu. Aceasta este indusă și influențată de grija individuală, de calitatea vieții fiecăruia, de expunerea fiecăruia la anumite riscuri în deciziile luate, însă în opinia mea, cel mai dureros vector este faptul că omul contribuie masiv la poluarea mediului înconjurător, având nu doar un efect negativ personal ci și unul global, aducător de maladii și catastrofe ce se răsfrâng asupra vieții milioanelor de oameni, victime acestora cazând indirect și fără vină până și cei mai mari iubitori ai naturii și creației lui Dumnezeu.

Zilele acestea m-am regăsit cugetând mai mult la moarte și la starea sufletului omului după ce acesta se desparte de trup. Vă spuneam Duminică la cuvântul de învățătură despre sufletele celor ce au murit eroic apărându-si credința și patria, ori sufletele celor ce au suferit moarte martirică pentru credință și neam. Menționam că unii vom fi cu siguranță surprinși să îi vedem pe acești eroi stând demni și fericiți în Împărăția lui Dumnezeu. Săptămâna a decurs cu înmormântarea unei ființe dragi, rugându-mă pentru iertarea păcatelor și Mila lui Dumnezeu când sufletul ei se va înfățișa în fața tronului lui Dumnezeu. Din proprie experiență vă mărturisesc că cugetarea la moarte și la existența sufletului după moarte te face să te simți mai în control asupra propriei vieți atunci când îi permiți și lui Dumnezeu să intervină în ajutorul tău. Virtuțile creștine sunt parcă mai rodnice și mai neistovitoare atunci când vrei să le pui în aplicare.

Pentru restul acestei săptămâni am o provocare la care vă invit și pe dumneavoastră să participați pentru ca să devenim creștini mai buni și mai cunoscători ai tainelor vieții. Un proeminent preot profesor universitar se va afla în mijlocul nostru pentru a ne desluși hățișurile drumurilor noastre în care se pare că uneori ne pierdem. Părintele Profesor Stelian Tofană ne va călăuzi preț de câteva ore Vineri seara, câteva ore Sâmbătă seara și încheind cu ce este mai sublim și mai drag, Sfânta Liturghie de duminica aceasta.

Dorim tuturor celor ce poartă numele Sfântului Ierarh Nicolaie un călduros și binecuvântat La Mulți Ani.

Părintele George Acsente.