Un țăran lucra într-o zi de duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la Sfânta Biserică.

Primul începu a-și bate joc de vecinul lui considerându-l habotnic.

Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea șapte galbeni și aș da șase galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

– Aș spune că ești foarte darnic, răspunse țăranul necredincios, puțin ironic.

– Dar ce-ai spune dacă acest cerșetor, în loc să-mi mulțumească, mi-ar cere și pe al șaptelea?

– Aș spune că e un om de nimic, un netrebnic.

Acum, cel ce mergea spre biserică, îi zise zâmbind:

– Ei bine, ți-ai rostit propria ta osândă, căci din șapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ți-a dat șase pentru lucru și a șaptea o vrea să o sfințești pentru El. Dar tu o vrei și pe a șaptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cerșetor.

Necinstirea duminicii, ca zi a Domnului și Creatorului Universului, o practică foarte mulți dintre creștinii botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Ne dorim din tot sufletul împlinirea multor dorințe, ne dorim sănătate, spor în toate dar fără de Dumnezeul Cel Adevărat. Ne-am făurit dumnezeul propriu, acel dumnezeu care ascultă de noi, căruia îi facem noi legile și regulile. Prin aceasta ne facem vinovați de ruperea armoniei lui Dumnezeu pentru că în toate facem voia noastră și nu cea dumnezeiască adevărată.

Cât de superficial tratăm această necinstire a duminicii și cât de mic ni se pare acest păcat. Cât de neînsemnat ni se pare a face cu totul altceva atunci când întreaga creștinătate se roagă în Biserici.

Să cugetăm cu atenție și să vedem cum și noi de multe ori ne rostim singuri sentința asemenea batjocoritorului din pilda de mai sus.