Frați Creștini.

Nimic nu se întâmplă pe fața pământului fără pronia sau îngăduința lui Dumnezeu.

Deși în lumea ecleziastică anul bisericesc începe pe 1 Septembrie, iată că anul calendaristic laic, ce începe pe 1 Ianuarie, nu este desconsiderat de cler sau de Biserică ci i se acordă atenția cuvenită.

Ne aflăm așadar la începutul unui An Nou spre care fiecare dintre noi privim cu nădejde, cu optimism și încredere căci Dumnezeu va rămâne veșnic călăuzitor pe cale, ajutându-ne să trecem cu folos peste fiecare zi ce se așterne înainte, fiecare zi ce ar trebui să ne facă mai înțelepți și mai credincioși, conștientizând că suntem vremelnici pe acest pământ și că la sfârșitul vieții noastre indisputabil ne va aștepta ceva mai solemn, pe care noi o numim Viața Veșnică.

Doresc să îi mulțumesc cu smerenie lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat pe fiecare dintre noi, în mod special Biserica noastră, Biserica cea vie a sufletelor și mai apoi Biserica instituție, să parcurgem anul 2018 cu bine pentru majoritatea celor care căutăm Calea, Adevărul și Viața la Altarul acestei sfinte biserici.

Nelipsita Sfântă Liturghie ar trebui să ne ofere suficientă hrană duhovnicească pentru suflet, însă imboldul Dumnezeiesc ne îndeamnă să ne preocupăm din ce în ce mai mult de condiția noastră umană și de relația fiecăruia cu Dumnezeu.

În anul pe care l-am încheiat am observat din partea dumneavoastră și mai mult interes de a-L cunoaște mai amănunțit pe Dumnezeu, am observat și mai multă implicare în misionarismul ce se așteaptă din partea bisericii, în mod special mă refer aici la misionarismul social mai mult decât la cel evanghelic. Misionarismul evanghelic nu a încetat și nu va înceta în Biserica Ortodoxă până la sfârșitul veacurilor, cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu va fi într-o continuă expansiune, însă misionarismul social de multe ori primează în societatea în care trăim, bazându-ne pe cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos care dorește să vadă credința din faptele noastre, Iacob 2-26.

Implicarea personală și comunitară în nevoile societății de astăzi este la fel de vitală ca și în vremurile de demult. Chiar de tindem să credem că în mileniul al treilea trăim într-o lume civilizată și modernă, suferința rămâne omniprezentă. Pentru a o observa, nu trebuie să mergem pe străzile din Calcutta, deoarece nevoie de o inimă cu valori creștine găsești și în spatele Capitoliului din Washington DC, și sub podurile din Downtown Atlanta, și pe holurile spitalelor de oncologie.

Acum trei ani de zile, Bunul și Milostivul Dumnezeu ne-a ajutat, cu aportul fiecăruia dintre noi, să plătim toată datoria bisericii către creditori. După acest moment, pe lângă viața liturgică a parohiei noastre, o atenție deosebită s-a răsfrânt asupra menirii bisericii în viața comunității noastre prin creșterea numărului și impactului programelor sociale. Aceste programe nu au fost puse în practică în 2016, ele existau și funcționau încă de la întemeierea bisericii noastre în urmă cu 25 de ani, însă aceste programe se aplică așa cum este și firesc, în funcție de posibilitățile materiale ale bisericii și ale fiecărui enoriaș.

Anul 2018 a fost unul deosebit de bun pentru Biserica noastră din perspectiva oferirii ajutoarelor sociale. Dacă în anul 2016 am reușit să alocăm aproximativ 6% din veniturile operaționale ale bisericii către cazurile sociale iar în anul 2017 procentul a fost de aproximativ 10%, iată că și în anul 2018 ne-am propus și am reușit să alocăm între 5% si 10% pentru activitățile de caritate și filantropie.

Aici doresc să aduc recunoștință și prețuire tuturor celor care v-ați implicat în aceste activități, contribuitori sau organizatori, cu toții ați făcut un lucru deosebit în fața lui Dumnezeu și dovediți că ați înțeles bine capitolul doi din epistola Sfântului Iacob și anume că “credința fără de fapte, moartă este”. Din grija dumneavoastră și voia lui Dumnezeu am reușit să facem prin programul SHOEBOX zeci de copii din orfelinatul din Tulcea un pic mai fericiți de sărbători, poate că am reușit prin programul AFLAC să ștergem lacrima unei mame disperate care ședea îngândurată pe holul secției de oncologie a spitalului de copii din Atlanta, am reușit să pregătim pachete de mâncare pentru oamenii bolnavi din urbea Atlantei a căror alimentație depinde 100% de o inimă de voluntar, am reușit să facem familia Boca din Montreal să nădăjduiască măcar că fiica lor Mădălina va avea o șansă la o viață normală, am reușit să contribuim și noi la noua casă a familiei Ene din satul Cosmești, rămasă prematur fără tată, și alte lucruri deosebit de frumoase s-au întâmplat în minunata noastră parohie.

Cu siguranță ar fi fost mult mai comod să fii stat la amvon să predicăm, să vorbim lucruri teoretice, să trăim o viață în genunchi. Deși aceste lucruri sunt folositoare la nivel personal fiind vitale vieții noastre duhovnicești, ele nu ajută la desăvârșire fără a fi împachetate cu faptele noastre bune.

Din poziția de Preot al acestei comunități, trebuie să știți că sunt extrem de onorat să păstoresc astfel de oameni, sunt extrem de onorat să-mi suflec mânecile și să lucrez cot la cot cu voluntarii bisericii noastre. Făcând aceasta știu că chemarea mea la slujirea preoțească este deplină și rodnică în slujba bisericii și a aproapelui. Mă simt extrem de fericit în această comunitate care a înțeles că dimensiunea Bisericii se întinde mult dincolo de zidurile unei clădiri, că adevărata Biserică este cea a sufletelor.

Sunt recunoscător în fața lui Dumnezeu de comunitatea pe care o slujesc și vă îndemn și pe dumneavoastră să fiți mândrii membri ai bisericii noastre. Dacă nu ați reușit să vă faceți încă membri ai bisericii, nu ezitați să o faceți în anul 2019, an în care planificăm cu ajutorul lui Dumnezeu, să continuăm pe aceeași traiectorie. Veți descoperi în sânul comunității noastre oameni pe care veți fi bucuroși că îi veți afla, oameni care iubesc Sfânta Biserică, o respectă pe aceasta drept locaș al lui Dumnezeu și se jertfesc pentru ea.

Dumnezeu să binecuvânteze Biserica noastră și să-i ocrotească pe toți cei care "iubesc podoaba case Sale".

La Mulți Ani!

Părintele George Acsente