Frați Creștini,

Unul dintre enoriașii bisericii noastre a fost rânduit de Dumnezeu în ultima perioadă să lucreze în istorica Ivirie, devenită, după căderea Imperiului Rus în 1917, Republica Democrată Georgia.

Enoriașul bisericii noastre mi-a povestit câtă bucurie a avut în ultimii doi ani să guste din frumusețea acestei țări cu o bogată istorie și o deosebită demografie, fiind așezată în nordul fostului Imperiu Otoman și la sud de Caucaz, populată fiind în zilele noastre de aproximativ 3 milioane de suflete.

Împărtășind cu mine câteva fotografii deosebit de frumoase din Tbilisi, am remarcat arhitectura specială a bisericilor vechi și frumusețea locurilor de promenadă. Georgia, la fel ca România, capătă independența în anul 1918 după pierderea influenței otomane și încheierea primului război mondial.

Deși o țară aparent tânără, Georgia are o bogată istorie ecleziastică. După cum am menționat, ea se numea în antichitate Iviria și este printre primele Biserici Creștin Ortodoxe înființate după Cinzecime, avându-l ca iconom al creștinătății pe Sfântul Apostol Andrei, același Apostol care a adus cuvântul Evangheliei și pe meleagurile țării noastre. Biserica întemeiată de Sfântul Apostol Andrei a fost inițial sub jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalie spre sfârșitul secolului al V-lea, supraviețuind cu greu în urma numeroaselor invazii tătare și otomane până în anul 1818 când autoritățile țariste o pun sub oblăduirea Sinodului Bisericii Ruse. După formarea statului modern georgian, adică după căderea Imperiului Țarist, Biserica Georgiană luptă și își recapătă autocefalia rupându-se de Sinodul Bisericii Ruse, fiind recunoscută de Patriarhia de Constantinopol și mai apoi chiar de Biserica Rusă.

De ce este importantă cunoașterea acestui istoric al Bisericii Georgiene? Chiar dacă bazele creștinismului au fost puse de către Sfântul Apostol Andrei în primul secol al erei noastre, adevăratul încreștinător al poporului georgian a fost Sfânta Nina, cea care mai este cunoscută în ortodoxie drept "Sfânta Nina luminătoarea Georgiei" și pe care întreaga ortodoxie o prăznuiește în ziua de 14 Ianuarie.

Am găsit potrivit și eu să aștern câteva cuvinte despre Sfânta Nina luminătoarea Georgiei în această săptămână, amintindu-mi de frumoasele fotografii făcute de enoriașul nostru la monumentala Catedrală Ortodoxă din Tbilisi.

Sfânta Nina s-a născut spre sfârșitul secolului al III-lea în Cappadocia (Turcia zilelor noastre) într-o familie de buni creștini, practicanți în ascuns ai credinței din pricina slujbei în oastea Împăratului prigonitor Maximian.

Sfânta Nina, verișoară cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, primește o aleasă creștere creștină din partea mamei sale Suzana, cea care slujea ca Diacon la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Ascultând cu atenție citirile scripturii, Sfânta Nina rămâne marcată de soarta cămășii Mântuitorului, rugându-se insistent Maicii Domnului să se învrednicească să facă posibil să atingă și ea acel odor împletit de Maica Domnului și purtat cu evlavie de Hristos. Primește înștiințare în vis să meargă în părțile Iviriei (Georgiei) pentru a propovădui Evanghelia Domnului și astfel se va învrednici să afle și cămașa purtată de Hristos, lucru ce se va întâmpla în Armenia, țară pe care era nevoită să o traverseze pentru a ajunge în Iviria.

Pe teritoriul Armeniei trăiește însă momente de groază și deznădejde. Toți cei care au plecat în călătorie cu ea spre Iviria vor fi prinși și uciși pentru mărturisirea credinței. Sfânta Nina scapă din orice primejdie în chip minunat și ajunge într-un final în Iviria unde, fără speranță dar încrezătoare în lucrarea și ajutorul lui Dumnezeu, ajunge să-l convertească la creștinism pe însuși Regele Mirian al Iviriei.

Dumnezeu nu a lăsat-o pe Sfânta Nina să se umple de rușine în fața idolatrilor și, precum în vremea lui Ilie, prin ploaie și furtună doboară și distruge zeul suprem al Ivirenilor. Minunile săvârșite de Sfânta Nina îl înduplecă pe Regele Mirian să renunțe la idolatrie, să îmbrățișeze creștinismul și să apeleze la Împăratul Constantin să îi trimită preoți și episcopi în Iviria pentru a predica și răspândi creștinismul pe aceste meleaguri, lucru ce se și întâmplă.

Astfel, chiar dacă Sfântul Apostol Andrei a fost pionierul creștinismului în Georgia, am observat starea spirituală a poporului la sosirea Sfintei Nina în secolul al IV-lea. Georgia se îndepărtase de dreapta credință și devenise predominant un popor idolatru. Sfânta Nina, prin iscusita lucrare și cu ajutor dumnezeiesc, reușește să sfărâme idolii și să lumineze poporul la adevărata credință.

Sfânta Nina trece la viața veșnică la 14 Ianuarie 338 după o perpetuă luptă pentru propășirea creștinismului în Georgia, primind cuvenita cinstire nu numai din partea georgienilor, ci și din partea întregului popor Creștin Ortodox.

"Acolo unde Dumnezeu dorește, se biruiesc rânduielile firii" - iată cum o timidă tânără creștină ajunge să facă lucrare de Apostol, încreștinând Regele și Regina Iviriei și mai apoi întreg poporul georgian.

Nu am avut prilejul să vizitez plaiurile încreștinate de Sfânta Nina însă mi-aș dori să admir pe viu acele frumoase peisaje văzute în clișeele enoriașului nostru.

Sfânta Nina să fie luminătoare și sufletelor noastre în cunoașterea Evangheliei lui Hristos.

Părintele George Acsente.