Un bunic era înaintat în vârstă și tremura în așa măsură, încât, la masă, vărsa supa pe fața de masă. Câteodată îi curgea câte ceva și din gură. Fiului și soției sale le era scârbă de acest lucru. În cele din urmă îl puseră în spatele sobei, într-un colț. Bătrânul stătea posomorât și singur, privind la masă.

O dată îi căzu din mâinile sale tremurânde farfuria din care mânca și aceasta se sparse. Nora îl ocărî de-a binelea. Apoi îi cumpără o farfurie din lemn. De acum înainte bătrânul trebuia să mănânce din această farfurie.

Într-o zi, nepoțelul de patru ani ducea în mâini câteva scândurele de lemn. „Ce faci tu aici?”, îl întrebă tatăl lui. „Fac o farfurie mică, răspunse copilul. Din aceasta veți mânca voi când veți îmbătrâni”.

Auzind aceste cuvinte, tatăl și mama priviră înmărmuriți unul la celălalt. Imediat îl aduseră pe bunic la masă și nu mai spuseră nimic când vărsa ceva.