3 Regi 8:28-29

„Caută la rugăciunea robului Tău și la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu... să-ți fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la Templul acesta, la acest loc, pe care Tu ai zis, NUMELE MEU VA FI ACOLO” - 3 Regi 8:28-29

Iubiți frați și surori în Domnul,

Săptămâna aceasta se împlinesc 11 ani de la târnosirea (sfințirea) bisericii noastre, biserică ce ne-a copleșit și ne-a marcat existența noastră de creștini ortodocși practicanți. Un „creștin practicant” este un creștin care participă la slujbele bisericii și totodată se implică în buna funcționare și organizare a instituției bisericești.

Mi-aduc aminte din copilărie, în Biblia de copii „Mica Biblie ilustrată”, cum citeam despre felul în care Regele David, insuflat de Duhul lui Dumnezeu, a început construcția marelui Templu din Ierusalim și cum fiul acestuia, Solomon, ducea la bun sfârșit acea monumentală lucrare.

Imediat după desăvârșirea construirii Templului, Solomon, împreună cu arhiereii, mută din Cortul Mărturiei, care era un loc temporar de cult al Iudeilor, Chivotul Legii, în care se aflau cele mai sacre odoare ale iudeilor, și îl așază sub aripile Serafimilor sculptați special din lemn de chiparos. Solomon, împreună cu arhiereii, purced apoi la sfințirea Chivotului și a Templului din Ierusalim, rostind o rugăciune înduioșătoare din care am rupt un fragment în deschiderea acestui smerit cuvânt.

Observăm cum Solomon îl roagă pe Dumnezeu să vegheze zi și noapte asupra acestui sfânt locaș înălțat din porunca lui Dumnezeu. Nu am putut să nu-mi imaginez și să nu fac această analogie gândindu-mă cum au procedat și creștinii bisericii noastre.

Știm cu toții cum și ei au amenajat un „Cort al mărturiei” în ceea ce noi numim astăzi Sala Socială a bisericii. Aici, vrednicii de pomenire ctitori ai sfintei noastre biserici, și-au manifestat cultul creștin ortodox, visând la ziua când vor strămuta și ei „Chivotul Legii” într-o Biserică pe mărimea comunității noastre. Nu am exagerat cu nimic prin folosirea cuvântului „Chivotul Legii” având în vedere că cel mai de preț lucru din cultul creștin ortodox, care este Sfânta Împărtășanie ce se păstrează pentru situații de urgență, este ținut într-o casetă (o replică în miniatură a unei biserici) ce se numește Sfântul Chivot.

Pe data de 18 Octombrie 2008, sub pastorația părintelui Gabriel Bulz, visul pionierilor bisericii noastre a devenit realitate. Vedem din filmarea de mai jos de la sfințirea bisericii noastre cu câtă dragoste și bucurie creștinii martori ai acestui eveniment istoric al bisericii făceau, în ajunul sărbătorii, ultimele retușuri, ștergeau fiecare Icoană și ungher al bisericii, pentru ca atunci când Episcopul va pecetlui cu Sfântul Mir cei patru pereți, Duhul Sfânt să se aștearnă peste o biserică curată și îmbrăcată în veșmânt de sărbătoare.

Înalt Prea Sfințitul Părinte Nathaniel Popp împreună cu Episcopul Petroniu Florea al Sălajului au venit să binecuvânteze și să sfințească rodul muncii preoților începând cu părintele Teodor Regoș până la părintele Gabriel Bulz.

Dacă și atunci când ne construim o casă pentru familie chemăm preotul să facă o Sfeștanie și o slujbă de binecuvântare, mai cu seamă atunci când construim o casă pentru Dumnezeu trebuie să chemăm Episcopul pentru a sfinți și binecuvânta.

O biserică, o dată sfințită, nu mai poate fi folosită pentru activități seculare, aceasta fiind cea mai mare spaimă a multor credincioși ai bisericii noastre acum șase ani în urmă când ne aflam în impas să pierdem biserica la creditori. Cum puteam noi merge mai departe având conștiința încărcată că o biserică sfințită și udată cu lacrimile și sudoarea credincioșilor se va înstrăina și va ajunge vreun depozit sau vreun club? Mulțumim permanent Bunului Dumnezeu care doar ne încearcă și nu ne lasă în deznădejde, astăzi suntem o Biserică canonică și fără nici o datorie la creditori datorită oamenilor minunați ce o umplu duminică de duminică și în mod special celor 300 de persoane care s-au ridicat deasupra la orice este lumesc și au contribuit la plata integrală a împrumutului bancar.

Procesul de sfințire a bisericii este unul destul de complex. În piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar se pecetluiesc în primul rând Sfinte Moaște și mai apoi pomelnicele ctitorilor bisericii ale căror nume, chiar de vor fi uitate după generații de către preoții slujitori, vor rămâne veșnic în observarea lui Dumnezeu prin prezența acestor pomelnice încastrate în Sfântul Altar.

Obiceiul de a pune Sfinte Moaște în piciorul Sfintei Mese este unul la fel de vechi precum credința noastră. Creștinii din început se retrăgeau deseori în catacombe care erau și mormintele creștinilor, în general martiri omorâți pentru credința creștină. Era obiceiul ca în amintirea acestora și pentru a arăta respectul cuvenit, să se așeze Sfântul Antimis (acea pânză pe care preotul o desface în timpul slujbelor și fără de care nu se poate săvârși Sfânta Liturghie) direct pe mormintele martirilor. Mai apoi, după Edictul de la Milan unde creștinii obțin libertatea cultului, în sfintele altare s-a obișnuit aducerea de Sfinte Moaște și așezarea lor în piciorul Sfintei Mese din Altar.

Referitor la remarca mea de mai sus că „o biserică după sfințire nu mai poate fi folosită în nicio activitate seculară”, cum se face atunci că biserica originală, adică actuala Sală Socială, o folosim în activități seculare? Trebuie să menționez că spațiul respectiv a servit ca adăpost temporar pentru slujbele duminicale, la fel cum era folosit Cortul Mărturiei în Vechiul Testament până la zidirea Templului lui Solomon dar Sala Socială de astăzi nu a fost sfințită niciodată de către vreun episcop ca Biserică.

Sfânta Liturghie se poate face canonic și în afara spațiului clădirii bisericii atât timp cât ai acea pânză numită Sfântul Antimis. De exemplu, la slujba din ziua de Sfânta Parascheva de la Catedrala din Iași s-a amenajat un Altar în afara bisericii, unde s-a slujit Sfânta Liturghie. La sfârșitul slujbei, altarul temporar s-a demontat și spațiul respectiv a devenit un simplu loc de parcare. La fel s-a întâmplat și cu biserica temporară ce a servit în actuala sală socială. După sfințirea bisericii mari, sala a devenit un spațiu pe care putem să îl folosim în activități diverse dar decente având în vedere că este tot pe proprietatea sfintei biserici.

Celor care ați fost martori acum 11 ani la sfințirea bisericii noastre, vă spunem un călduros „La Mulți Ani!” și binecuvântări de la Dumnezeu, celor care ați devenit membri ai acestei biserici după acest moment vă dorim să vă bucurați de ce s-a obținut cu sacrificiu și să luați exemplul înaintașilor. Fiți alături de Sfânta Biserică, îngrijiți-o și iubiți-o ca pe o venerabilă casă a lui Dumnezeu.

Părintele George Acsente. – preluare din buletinul din 17 Octombrie 2018.