Acoperământul Maicii Domnului
"Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară" - Condac.
Frați Creștini,
Cântarea "Apărătoare Doamnă" este poate cea mai cunoscută și iubită cântare bisericească cunoscută de creștinii ortodocși, după Troparul Învierii "Hristos a Înviat". Această cântare, pe lângă faptul că poate fi înlocuitoare a antifonului al treilea de la Sfânta Liturghie "Unule născut", este cântată în mod frecvent de creștini la procesiunile publice dedicate venerării Sfintelor Moaște sau la alte procesiuni ortodoxe.
Cântarea "Apărătoare Doamnă" face referire în mod direct la sărbătoarea Bisericii Ortodoxe de ieri 1 Octombrie când am prăznuit Acoperământul Maicii Domnului.
Acest praznic trebuie explicat un pic, observând deseori confuzie în mijlocul creștinilor, confuzie ce vine din două surse. În primul rând, deși este o sărbătoare foarte mare închinată Maicii Domnului, ea cade deseori în mijlocul săptămânii când creștinii din păcate nu prea participă la Sfânta Liturghie. În al doilea rând este o sărbătoare am putea spune mai nouă în Biserica Ortodoxă, fiind legată de o minune a Maicii Domnului ce a avut loc în secolul al X-lea.
Am auzit creștini ortodocși făcând referire la acest praznic ba ca fiind vorba despre brâul Maicii Domnului, ba ca fiind vorba despre veșmântul Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce este greșit în ambele situații. Deși ambele obiecte vestimentare (brâul și veșmântul) ale Maicii Domnului au fost descoperite de Sfinții Apostoli în mormântul gol unde a fost așezată Maica Domnului la înmormântare, aceasta fiind îmbrăcată în lumina Slavei Lui Dumnezeu după ce a fost înălțată cu trupul la Cer, praznicul de ieri nu face referire la aceste obiecte.
Maica Domnului a fost considerată ocrotitoare și mângâietoare a creștinilor încă de la sfânta sa adormire, aceștia chemând-o în ajutor ori de câte ori simțeau nevoia, văzându-se amenințați de puterea celui rău sau alte primejdii iminente (înainte de marea schismă din 1054, toți creștinii o venerau pe Maica Domnului).
În anul 911, creștinii din Constantinopol erau amenințați de invazia rusă (încreștinarea Rusiei a avut loc spre sfârșitul secolului, undeva între anii 980 - 988). Teama de invazia păgână rusească și teama de desacralizarea locașurilor de cult și a diverselor prețioase relicve sfinte îi îndeamnă pe creștini să se adune în Biserica închinată Maicii Domnului din Vlaherne, un cartier al Constantinopolului (Istanbulul de astăzi). În această Sfânta Biserică se aflau două prețioase odoruri sfinte și anume brâul și veșmântul Maicii Domnului (poate și de aici confuzia creștinilor menționată anterior).
În această Sfântă Biserică, creștinii se rugau fervent Maicii Domnului să îi ocrotească de iminentul atac al invadatorilor. La priveghere, Maica Domnului se arată aievea creștinilor, prima dată fiind observată de către Sfântul Andrei din Constantinopol (diferit de Sfântul Apostol Andrei) și de ucenicul acestuia, Sfântul Epifanie. Aceștia, observând alaiul de Îngeri ce însoțeau un chip femeiesc care era necunoscut la prima vedere, privesc unul la altul nedumeriți și se întrebau ce însemnă vedenia aceasta minunată. Atunci Maica Domnului dă la o parte acea năframă (acoperământ) care îi acoperea chipul. Năframa era o bucată de pânză ce acoperea capul femeilor sfinte chiar din Vechiul Testament, semnificând nu doar fecioria posesoarei ci și un rang nobiliar demn de respectul tuturor.
Maica Domnului își dezvăluie astfel chipul de sub această năframă și devine cunoscută de către toți cei de față ca fiind Maica Domnului nostru Iisus Hristos, cea pe care o venerau în Sfintele Icoane. Ea îi consolează și îi asigură că nimic rău nu li se va întâmpla în urma invaziei păgâne pentru că nimeni din cei care o cheamă în ajutor nu va rămâne nerăsplătit.
Cetatea Constantinopol este astfel ocrotită prin arătarea și rugăciunile Maicii Domnului, rămânându-ne și nouă, celor de astăzi, amintire această minunată cântare și, încredințați fiind și noi, că de vom chema cu credință pe Maica Domnului în ajutorul nostru, vom fi apărați de "Apărătoarea Doamnă".
După creștinare, poporul rus și în general popoarele slave introduc în schema liturgică această minunată arătare a Maicii Domnului din Biserica din Vlaherne, conștienți fiind de păcatul ce îl puteau săvârși desacralizând odoare de mare preț cum ar fi fost brâul și veșmântul Maicii Domnului, sau omorând creștinii.
Poporul grec a preluat pentru mult timp această sărbătoare tot în ziua de 1 Octombrie când și ei, împreună cu Muntele Athos, prăznuiau Acoperământul Maicii Domnului. Însă, printr-o decizie sinodală din anul 1952, ei mută această sărbătoare creștină de pe 1 Octombrie pe data de 28 Octombrie, asociind-o cu victoria de eliberare a Greciei din anul 1940 de sub invazia italiană, când generalul Metaxa spune un mare NU ultimatumului pus de Mussolini. Grecii, un popor ce o adoră și o venerează pe Maica Domnului la fel de mult ca și poporul nostru românesc, au pus pe seama Născătoarei de Dumnezeu această victorie și au stabilit că ziua de 28 Octombrie a fost la fel de importantă pentru ei ca și ziua minunată a arătării din Vlaherne când Maica Domnului i-a încredințat pe creștini că vor fi ocrotiți de orice primejdie.
Prea Sfântă Maică și Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ocrotește-ne și pe noi veșnic de toate primejdiile. Amin.
A consemnat Părintele George.