Frați Creștini,

Structura bisericii ortodoxe este una ierarhică încă de la întemeierea ei în ziua de Rusalii, fiind alcătuită din episcopi, preoți și diaconi. Pentru continuitate, Biserica este nevoită să se chivernisească permanent cu personalul clerical necesar bunei funcționări a instituției.

Episcopia Ortodoxă Română din America și Canada, din care face parte și sfânta noastră Biserică, a nominalizat și a ales în ziua de Sâmbătă 31 August 2019 pe părintele vicar Dan Hoarște ca viitor Episcop Auxiliar pentru episcopia noastră. Pentru ca părintele Dan Hoarște să fie înscăunat Episcop Auxiliar sunt necesari anumiți pași pentru ca procesul înscăunării să fie unul canonic.

În primul rând părintele Dan trebuie să fie ales de majoritatea preoților și delegaților Congresului Episcopal, lucru ce s-a și petrecut la sfârșitul lunii August.

După nominalizare, părintele Dan trebuie să aștepte întrunirea în ședință a Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane pentru a fi validată propunerea Episcopiei de a hirotoni un nou Ierarh, sinodul ortodox american fiind așteptat să se întrunească în ședință în luna Noiembrie.

Până la validarea Sinodului, părintele vicar Dan Hoarște trebuie să se îngrijească și de alte lucruri canonice și necesare unei hirotoniri în treapta de Episcop cum ar fi tunderea în monahism.

În ziua de 13 Octombrie 2019, părintele vicar Dan Hoarște (în stânga) a ales să depună voturile monahale.

Voturile monahale sunt trei la număr și sunt niște făgăduințe depuse de bună voie în fața Sfântului Altar și în fața lui Dumnezeu. Acestea făgăduințe/voturi nu sunt depuse doar de candidații la hirotonirea întru Episcop ci de fiecare frate sau soră care trăiește în mănăstire sau într-un ambient monastic o perioadă de timp.

Depunerea făgăduințelor monahale sau „tunderea în monahism” se face după o perioadă pregătitoare sub formă de „novice” (frate sau soră de mănăstire) care reprezintă o perioadă de acomodare a viitorului monah. Din această stare, oricine se poate răzgândi și se poate întoarce înapoi în viața socială fără vreun impediment canonic.

Pasul doi este acela de „rasofor” pe care îl primesc cei ce sunt determinați să îmbrățișeze viața monastică. În acest stadiu, candidatul la monahism depune o făgăduință de a rămâne în mănăstire, este îmbrăcat într-o „rasă” (reverendă) și din acest stadiu nu se mai poate răzgândi să se întoarcă la viața socială fără repercusiuni canonice, ci se dedică întru totul vieții monastice. Această făgăduință este adesea asociată cu o logodire cu Biserica.

Din stadiul de „rasofor”, la îndemnul duhovnicului, cel ce dorește viața călugărească este îndemnat să accepte tunderea în monahism și depunerea făgăduințelor monahale care sunt fecioria, ascultarea și sărăcia. Această treaptă a tunderii în monahism este una de bună voie și categoric ireversibilă din care, dacă din ispita diavolului cineva se răzgândește și pleacă în viața socială, niciun Preot nu mai are voie să îl căsătorească religios. Tunderea în monahism este considerată ca un alt Botez, așa cum la Botez renaști și te unești cu Hristos, la călugărie renunți cu raționamentul de om adult la orice ispită diavolească și te unești din nou cu Hristos până la moarte.

Acum, cel care se călugărește, poate să-și ia un nume de călugăr pentru restul vieții sale.

Părintele vicar Dan Hoarste, pe lângă depunerea legămintelor monahale, și-a însușit și numele de Andrei, pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să îl poarte cu demnitate și rodnicie. Așa cum Sfântul Apostol Andrei s-a nevoit să propovăduiască evanghelia românilor din Scitia Minor, ne rugăm ca și părintele Andrei, viitorul Episcop Auxiliar al episcopiei noastre, să aducă roadă îmbelșugată la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în rândul românilor din America și Canada.

Forma oficială de adresare către părintele Andrei Hoarște până la hirotonia întru Episcop va fi „Prea Cuviosul Părinte Andrei”.

Axios, Vrednic este!

A consemnat,

Părintele George Acsente.