Biserica Ortodoxa Romana Sfintii Imparati Constantin si Elena

View Original

„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez” - Mitropolitul Andrei Șaguna

Frați creștini,

În ziua de 30 Noiembrie, împreună cu Sfântul Apostol Andrei, sfântul ocrotitor al țării noastre de origine, prăznuim încă un Andrei cu o însemnătate mare pentru poporul nostru și anume pe Sfântul Andrei Șaguna (1808-1873).

Dacă Sfântul Apostol Andrei a renăscut poporul român la cunoașterea Evangheliei lui Hristos, Sfântul Andrei Șaguna a renăscut poporul nostru prin deschiderea porților spre cultură și spiritualitate văzute nu doar prin prisma credinței ci și a educației teologice.

Sfântul Andrei Șaguna, primind originar la botez numele Anastasie, s-a născut în nord-estul Ungariei la anul 1808 într-o familie ortodoxă de aromâni. Din motive de sărăcie și pentru a putea supraviețui, întreaga familie profită de o lege pragmatică a regatului austro-ungar care oferea ajutor familiilor ortodoxe cu condiția de a trece la catolicism. Aceeași lege oferea totuși posibilitatea ca acolo unde erau copii minori la momentul convertirii, atunci când aceștia ajungeau la majorat să aibă opțiunea, din proprie determinare, de a se reîntoarce la cultul inițial. Astfel s-a întâmplat și cu tânărul Anastasie (Andrei) Șaguna împreună cu cei trei frați ai săi care optează pentru întoarcerea la ortodoxie.

Andrei Șaguna, fiind orientat încă de copil către studiu, urmează facultățile de filosofie și de drept la Budapesta, ca mai apoi, după convertirea la ortodoxie, să urmeze și cursurile facultății de teologie ortodoxă, mânat fiind spre aceasta de drama socială a familiei sale care abandonase pentru supraviețuire credința creștin-ortodoxă.

Andrei Șaguna ia calea călugăriei la vârsta de 24 de ani, stabilindu-se la o mănăstire de pe teritoriul Serbiei, unde doar peste un an va fi tuns în monahism și primește numele de Andrei. Dibăcia oratorică și cărturărească îl ajută să acceadă rapid în treptele monastice, ajungând peste un deceniu să slujească din diverse poziții Biserica Ortodoxa Sârbă.

După moartea episcopului Sibiului Vasile Moga, Andrei Șaguna este ales episcop de Sibiu. La înscăunare, acesta rostește cuvintele din deschidere: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez”. Cunoscând amorțeala spirituală și marile frământări politice din Transilvania, noul episcop Andrei făgăduiește nu numai lui Dumnezeu ci și în fața transilvănenilor că este dispus să se jertfească pentru bunăstarea spirituală și propășirea poporului. Se implică rapid în deschiderea pe cheltuiala proprie a unei tipografii în cadrul episcopiei, tipărind numeroase cărți cultice și pedagogice. Deschide peste 800 de școli pe cuprinsul episcopiei dotându-le cu abecedare, cărți de istorie, geografie și religie. Forța sa intelectuală și influența în lumea ortodoxă îl ajută să ridice episcopia Sibiului la rangul de mitropolie, devenind astfel primul și poate cel mai cunoscut mitropolit care a ocupat onorabilul scaun al Mitropoliei Transilvaniei.

Cu scopul propășirii patriei, Andrei Șaguna se implică masiv și în viața socială, devenind în anul 1848 co-președinte al Adunării Naționale de la Blaj, unde împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni alcătuiește o petiție în care reflectează asupra unității românilor și a independenței acestora, petiție ce însuși Andrei Șaguna o înmânează împăratului Franz Joseph în Viena.

La 28 Iunie 1873, vrednicul mitropolit Andrei Șaguna adoarme în Domnul și lasă ca ultimă dorință să fie înmormântat în cel mai smerit mod. Singurul slujitor a fost preotul său duhovnic, fără a fi rostită vreo predică sau citindu-i-se vreun necrolog, din dorința lui de a nu fi lăudat de nimeni după moartea sa.

Câtă smerenie și ce paradox am putea spune noi astăzi! Omul care a revoluționat cultura, care a trezit spiritul național în Transilvania, să fie așezat într-un mormânt din localitatea Rășinari-Sibiu fără a beneficia de nici un onor pământesc.

Însă Dumnezeu, ca de obicei, nu lasă lumina sub oboroc și imediat dragii lui transilvăneni încep un proces de apreciere ce va duce mai târziu la canonizarea și recunoașterea sa de către Biserica Ortodoxă Română, ca unul dintre sfinții pururea rugători ai țării noastre. Ceea ce a condus spre canonizarea Sfântului Andrei Șaguna de către Biserică a fost cultul popular, oamenii tipărind fotografii cu Mitropolitul Andrei Șaguna și așezându-le chiar în rândul icoanelor pentru a fi sfințite de către cler.

Vrednică recunoștință celui care a revoluționat cultura poporului român! Sfinte Părinte Andrei Șaguna, roagă-te pentru noi.

A consemnat Părintele George Acsente.