Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viața pe care a trăit-o.

Dumnezeu i-a înfățișat-o ca și când ea s-a desfășurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu.

Dar în clipele de suferință, erau numai două urme.

Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: ”De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?”.

Acesta i-a răspuns: ”În clipele de suferință erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe brațe”.