La un călugăr a venit un bărbat să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înțelegere în casă.

- Ce-ai făcut în această situație, l-a întrebat călugărul?

- Am încercat să-mi conving soția, certând-o.

- Când ați avut iar probleme, ce-ai mai făcut?

- Același lucru, i-a răspuns din nou bărbatul. I-am reproșat și am certat-o. Și de fiecare dată am făcut la fel.

Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei și dându-i una bărbatului l-a rugat să deschidă ușa din fața lor.

A încercat bărbatul, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.

- Poate n-ai știut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!

Dar oricât s-a străduit bărbatul, nu a putut deschide.

- Părinte, dați-mi toată grămada de chei și aflu eu care-i cea potrivită - l-a rugat acesta.

Privindu-l cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:

- Acum înțelegi ce-am vrut să-ți dovedesc? Cum nu poți tu deschide acea ușă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot așa nu poți deschide sufletul soției tale cu aceeași vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită și, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!

"Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi." - (Sfântul Vasile cel Mare)