Un rege avea un fiu așa de răutăcios, încât, cu toate sfaturile și pedepsele date de tatăl său, văzând că nu mai este nicio nădejde de îndreptare, a fost osândit la închisoare. I s-a dat răgaz de trei luni, ca să se pregătească.

În vremea aceasta tânărul s-a schimbat mult. Pe fața lui tristă se putea citi căința adâncă.

„Dacă te-ai căit cu adevărat, îi zise tatăl său, te iert pentru totdeauna, dar cu o singură îndatorire. Ia cupa aceasta plină ochi cu untdelemn și poart-o prin oraș, făcându-i înconjurul. Doi soldați te vor urma de aproape. Îndată ce va cădea o singură picătură, auzi tu, UNA SINGURĂ, vei fi închis!”

Tânărul plecă, urmat din scurt de cei doi soldați, străbătu ulițele orașului, mergând încet, foarte încet, oprindu-se totdeauna când vedea vasul clătinându-se cât de puțin. Târziu de tot se întoarse la palat, fără să fi căzut o picătură măcar.

- Copile, îl întrebă regele, ce ai văzut străbătând orașul?

- Nimic, tată, răspunse băiatul.

- Cum nimic? Nu e oare astăzi mare zi de târg? N-ai întâlnit în cale oameni și vite? N-ai văzut mărfuri înșirate și prăvălii fără număr?

- N-am văzut nimic, răspunse din nou tânărul. Nu mi-am ridicat ochii de la untdelemnul din vasul pe care-l purtam.

- Bine, zise regele. Învață acum ce înseamnă să veghezi asupra ta. Păstrează-ți totdeauna sufletul în mână, ca pe un vas sfânt, spre care fără încetare să-ți îndrepți ochii. Fii cu luare-aminte la fiecare din faptele tale, așa cum ai luat aminte la fiecare din pașii tăi în oraș. Întoarce-ți privirea de la tot ce te-ar putea abate și vei fi ferit pe viitor de vicii, care erau cât pe-aci să te piardă.

Fiul înțelese lecția și de atunci merse numai pe calea binelui, unde-și găsi fericirea în Hristos Domnul.