Trezvie duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul

Dacă vrei să ajuți Biserica, cel mai bine este să cauți să te îndrepți pe tine însuți, decât să cauți să îndrepți pe alții. Dacă te îndrepți pe tine însuți, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toți, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înșiși. Pentru că a te preocupa de tine însuți cere osteneală, iar a te preocupa de alții este ușor.

Dacă ne preocupăm de îndreptarea noastră și ne întoarcem mai mult spre lucrarea lăuntrică decât spre cea exterioară, dând întâietate ajutorului dumnezeiesc, vom ajuta pe alții mai mult și mai eficace. Ba încă, vom avea și pacea lăuntrică, care va ajuta fără zgomot sufletele ce le vom întâlni, pentru că starea duhovnicească trădează virtutea sufletului și îi schimbă pe ceilalți. Când cineva se dăruiește lucrării exterioare înainte de a ajunge la strălucita stare duhovnicească lăuntrică, poate face o oarecare nevoință duhovnicească, dar are mâhnire, neliniște, lipsă de încredere în Dumnezeu și mereu își pierde pacea sa. Dacă nu își face bine mai întâi lui însuși, nu poate spune că interesul lui pentru binele obștesc este curat.

Când se va elibera de omul său cel vechi și de orice lucru lumesc, va avea deja harul dumnezeiesc și atunci și el se odihnește și odihnește și orice fel de oameni. Dacă însă nu are harul lui Dumnezeu, nu se poate impune nici lui însuși și nici pe alții nu îi poate ajuta, astfel încât să le aducă folos dumnezeiesc. Trebuie să se afunde în har și după aceea să-și folosească puterile lui sfințite pentru mântuirea celorlalți.