Iată acum: ce este atât de bun sau atât de frumos decât să locuiască frații împreună? – Psalmul 132

Iubiți frați și surori în Domnul,

Hristos a Înviat!

Aștern aceste câteva cuvinte astăzi, la praznicul Sfinților Împărați Constantin și Mama sa Elena, imediat după încheierea Sfintei Liturghii și trebuie să vă mărturisesc faptul că o stare de mulțumire sufletească mă copleșește având în vedere că am săvârșit Sfânta Liturghie a Hramului Bisericii noastre împreună cu părintele Teodor și cu părintele Nicolae de la biserica soră Sf. Maria.

Nu întâmplător citim în psalmii lui David că "este bine și frumos să locuiască frații împreună". Dacă întâlnirea, cu inima deschisă, cu un frate de credință cu care să discuți duhovnicește îți insuflă deja o stare de bucurie și liniște, atunci când și liturghisești cu acesta este cu adevărat o stare dumnezeiască care doar se simte și nu se poate descrie în cuvinte.

Biserica noastră Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost weekendul trecut în vizorul multor frați de credință sau simpli vizitatori care ne-au pășit pragul, participând la festivalul de primăvară și hramul bisericii noastre. Personal am tresăltat de bucurie la revederea multor conaționali care ne-au vizitat și s-au bucurat împreună cu noi. Această bucurie ar fi una și mai consistentă dacă aceasta nu s-ar întâmpla numai la festivalurile românești ci m-aș regăsi cu aceștia din când în când și în Liturghie sau împărtășire. Este frumos, este atrăgător, este savuros festivalul, însă niciodată să nu uităm că "nu numai cu pâine se va hrăni omul ci cu tot Cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu" - Deutoronom 8-3.

M-am bucurat mult văzându-vă prezenți la festival, mulți dintre dumneavoastră gătiți în straie tradiționale de sărbătoare ori purtând nestânjeniți însemne tricolore ca respect și recunoștință pentru țara noastră de origine.

Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru participare și pentru suportul oferit pentru a menține o Sfântă Biserică deschisă și o comunitate cu o identitate bine definită. Doar omul cu adânci frământări interioare poate să-și uite identitatea și originea sa în câțiva ani de pribegie prin lumea largă.

Prezența dumneavoastră la festivalul nostru confirmă faptul că avem cu toții nevoie de o comunitate și că efortul voluntarilor vrednici de toată lauda nu este în zadar. La festivalul de săptămâna trecută am avut onoarea să îl avem vizitator și pe părintele Teodor Regos, preotul fondator al bisericii noastre în anul 1993, care a transmis un sincer mesaj de felicitare la adresa celor care au contribuit la organizarea festivalului. Dumnealui mi-a mărturisit că nu mai spera, după atâtea momente de tulburare și criză în Biserica noastră, că ne vom mai redresa și vom ajunge să susținem evenimente de o astfel de amploare în curtea bisericii.

În toate acestea este în primul rând meritul lui Dumnezeu care ne iubește, ne veghează și ne binecuvântează în permanență, apoi este meritul unui grup fantastic de voluntari care au reușit să redefinească cuvântul voluntariat, ducându-l la extrem și aici nu exagerez cu nimic. Știați că Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Atlanta este singura biserică românească din America cu mese parohiale în fiecare duminică? Asta înseamnă jertfă și implicare socială și filantropică pentru a susține o Sfântă Biserică și o comunitate în jurul ei. De la mic la mare, credincioșii bisericii noastre se implică necondiționat în organizarea acestor evenimente ce creează impact în comunitatea lărgită și în mediul vizitatorilor de culturi diferite de ale noastre.

Felicitările și aprecierile mele se îndreaptă către astfel de oameni cu intuiție și atitudine. Din păcate, de multe ori aceștia primesc critici de la "profesori" în organizarea evenimentelor. Când însă acestora din urmă li se cere să instaleze un steag tricolor le trebuie și diagrama aferentă. Oamenii aceștia intuitivi, practici și harnici sunt adevărați ambasadori ai comunităților noastre românești ce au ridicat și susținut biserici pentru a avea o identitate și o credință. Apreciați astfel de oameni, încurajați-i și măcar moral fiți lângă ei, aceștia fac cu adevărat cinste neamului nostru.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu cel ce ne-a dăruit și o vreme foarte frumoasă anul acesta la festival. Îi mulțumesc pentru toată binecuvântarea și pentru fiecare umăr de voluntar ce s-a oferit în susținerea festivalului de primăvară din anul acesta care, între toate festivalurile de primăvară de până acum, a avut cele mai multe tichete cumpărate de oaspeții noștri.

Acum, la ceas aniversar al Hramului Bisericii, doresc să vă binecuvântez și să îl rog pe Dumnezeu să vegheze veșnic asupra bisericii și comunității.

A consemnat,

Părintele George