Într-o zi, eram trist. Cugetam la greutățile vieții și avusesem și o suferință, venită de la oameni.

Și iată că pe ușa casei mele, se ivi prietenul care totdeauna știa să biruie tristețea.

Îmi zise:

- „De ce ești trist?”

Îi spusei de ce.

El, surâzând, îmi zise:

- „Hai să cumpărăm puțină fericire.”

M-am uitat cu mirare la prietenul meu. El nu glumea, ci râdea cu fața deschisă:

- „Ia ceva bani cu tine...” îmi spuse, și plecarăm. Și prietenul m-a dus de-am căutat niște săraci, cărora le-am dat de pomană câte un ban. Cu fiecare ban dat, tristețea pierea din duhul meu, iar când ne-am întors acasă, amândoi eram cu sufletul plin de pace și de îmbucurare.

- „Vezi” - îmi zise prietenul – „cum se poate cumpăra fericirea?”

Și de atunci, când încercarea și tristețea vin asupra mea, plec și cumpăr fericirea, dând ajutor celor mai încercați și mai triști ca mine.