„Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.

Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei”

Fapte 2:1-4

Frați Creștini.

Praznicul Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt) va fi sărbătorit anul acesta Duminică 16 Iunie, fiind o sărbătoare cu dată schimbătoare dependentă de ziua Paștelui.

În primele secole ale creștinismului, sărbătoarea Înălțării Domnului se oficia în aceeași zi cu Pogorârea Duhului Sfânt. Textul scripturistic ne arată însă că Mântuitorul îi îndeamnă pe sfinții apostoli să nu se îndepărteze de Ierusalim după Înălțare ci să aștepte cu nădejde venirea „Mângâietorului”, adică a Duhului Sfânt. Pe baza acestui text, Biserica concluzionează că a durat o perioadă de timp între cele două evenimente scripturistice și astfel decide ca aceste două mari sărbători să se prăznuiască diferit la o distanță de 10 zile.

Prin Duhul Sfânt, de fapt a început planul de mântuire a omenirii, când acesta a umbrit-o pe Maica Domnului care a zămislit și întrupat pe Hristos. Duhul Sfânt a fost cel care a desăvârșit opera de mântuire când s-a pogorât peste Sfinții Apostoli la Cinzecime.

Există o învățătură greșită cum că Duhul Sfânt s-ar fi pogorât doar peste Sfinții Apostoli. În capitolul 2 din cartea Faptele Apostolilor ni se arată explicit cum Duhul Sfânt la pogorâre generează un zgomot, „vuiet”, precum un vânt puternic și niște văpăi în formă de limbi ca de foc se pogoară și îi învăluie pe toți cei din foișor umplându-i de Duh Sfânt.

Ca efect imediat, Duhul Sfânt se manifestă prin cei 12 Apostoli, aceștia începând a grăi în limbi necunoscute de ei dar înțelese de către cei ce erau de față. Din aceasta rezultă clasificarea Harului lui Dumnezeu. Teoretic, Sfinții Apostoli primiseră Har chiar din gura Mântuitorului Hristos „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, vor fi iertate și cărora le veți tine, vor fi ținute” Ioan 20-22. Din aceasta rezultă că cei 12 Apostoli primiseră hirotonie prin gura Arhiereului Hristos, și prin hirotonie, implicit putere de a dezlega și ierta păcatele oamenilor pe pământ. Astfel se justifică cum doar Sfinții Apostoli au fost cei care grăiau în limbi necunoscute, deși Duhul Sfânt la Cinzecime se pogorâse peste fiecare prezent în acel loc. La acest aspect făceam referire duminica trecută când vă vorbeam de preoția sacramentală în comparație cu preoția sacerdotală. Continuitatea apostolică în cler este vitală unei biserici autentice.

Observăm marele paradox cum Dumnezeu, tot prin lucrarea Duhului Sfânt în cartea Genezei (cap. 11) intervine în nebunia omului de a construi un turn în Babel pentru a-L atinge pe Dumnezeu și încurcă unica limbă vorbită la momentul respectiv pentru a le da un indiciu că își doresc un lucru nebunesc. Dacă în Babel le încurcă limba pentru a nu se mai înțelege unul cu altul, iată cum la Pogorârea Duhului Sfânt, Dumnezeu prin iconomia Sa, se asigură că nici un om prezent la Ierusalim în acea zi a Cinzecimii nu va pleca nemângâiat sau nelămurit în legătură cu ce s-a petrecut acolo în foișorul pogorârii Duhului Sfânt. Opus intervenției din Babel, când rămân toți năuciți de încurcarea limbilor, la Cinzecime rămân tot năuciți cei prezenți nepricepând cum niște oameni de alte naționalități le vorbesc în limba lor.

La Dumnezeu, toate sunt cu putință.

Frați Creștini.

Cu bucurie anticipăm și noi Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, când vom relua rostirea rugăciunii Duhului Sfânt „Împărate ceresc” care nu se rostește în perioada dintre Paști și Rusalii. Cu bucurie anticipăm și întâlnirea cu dumneavoastră Duminica aceasta la Sfânta Biserică pentru a ne împărtăși cu Harul lui Dumnezeu și cu Sfintele Lui Taine.

Dumnezeu să ne binecuvânteze.

Pr. George Acsente.