Am primit acest citat din Sfântul Ioan Gură de Aur de la un prieten foarte drag și, aflându-mă împreună cu familia chiar într-o scurtă vacanță de odihnă după minunata săptămână de tabără cu copiii din biserica noastră, mi-am permis să reflectez un pic la aceste cuvinte de duh rostite de Sfântul Ioan.

Și mintea mea, probabil precum și a dumneavoastră, din reflex gândește că „primii în împărăția cerurilor” vor fi probabil isihaștii, călugării și oamenii care au fugit de lume și s-au dedicat întru totul rugăciunii și comuniunii cu Dumnezeu. Însă Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare scriitor bisericesc, ne arată faptul că, înaintea isihaștilor, „primii în împărăția cerurilor” pot fi cei ce-și asumă și își duc jugul jertfelnic al căsniciei corect, două fiind caracteristicile fundamentale ale căsniciei și anume unitatea și indisolubilitatea.

În lumea modernă în care trăim astăzi, indisolubilitatea unei căsnicii este tratată cu extremă superficialitate de unii oameni și această direcție este una foarte îngrijorătoare privind la evoluția și progresismul societății actuale. Indisolubilitatea căsniciei nu este un flagel cu firave rădăcini în epoca super tehnologizată, ea are rădăcini destul de adânci începând cel puțin în urmă cu un secol, cel mai evident fiind evoluția feministă începută în mod special la revoluția bolșevică din Octombrie 1917 care înlătură regimul țarist prin forțarea abdicării țarului Nicolae al doilea și mai apoi uciderea acestuia împreună cu familia sa în Ekaterinburg.

Reformele revoluției bolșevice oferă un alt statut femeii socialiste, obligând-o pe aceasta să renunțe la viața tradițională de mamă și soție pentru a aspira la diverse poziții sociale. Revoluției bolșevice i se alătură și contribuie din plin faptul că din cel de-al doilea război mondial s-au mai întors vii doar o treime dintre bărbații care au luptat pe front. Văduvele s-au văzut nevoite să caute soluții de supraviețuire pentru familii în lumea nou formată.

Cu toate acestea, mulți dintre noi am crescut în familii tradiționale bi-parentale. Chiar dacă multe dintre mamele noastre aveau slujbe în fiecare zi, totuși prin dibăcia și jertfelnicia lor pentru familie, aveau nu doar un respect pentru căsnicie ci înțelegeau destul de bine ce înseamnă o Sfântă Taină a Căsătoriei. Societatea de atunci contribuia la conștientizarea Tainei Căsătoriei, stigmatizându-i pe cei care renunțau prea ușor la ceea ce a unit Dumnezeu. Trăind astăzi într-o lume super libertină, unora li se poate părea că nu era corectă abordarea celor din generația anterioară care optau să rămână într-o căsnicie nu tocmai pe deplin funcțională doar de frica stigmatizării și a oprobiului public. Desigur, nu încurajez aici acceptarea unei căsnicii abuzive, însă astăzi parcă mult prea ușor se renunță la o căsnicie. Nici măcar prezența copiilor minori nu mai are atâta greutate în judecarea unor cazuri de indisolubilitate familială.

Astăzi, parcă mai autentic ca niciodată, ni se par cuvintele Mântuitorului prezentate la evanghelistul Matei. Mântuitorul dialoghează cu fariseii și le spune: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Căci din pricina învârtoșării inimii voastre v-a dat voie Moise să vă lăsați femeile, dar la început n-a fost așa” - Matei 19:5.

Totuși, care sunt îndemnurile teologice pentru indisolubilitatea unei căsnicii? Sunt trei repere principale pe care trebuie să le urmeze un tânăr, repere ce necesită implicare și efort încă din copilărie. Dacă nu începem să lucrăm la aceste repere din timp, probabilitatea de a avea o relație de căsnicie funcțională se diminuează foarte mult, apropiindu-se chiar de cota zero.

Aceste trei repere pe care trebuie să le urmăm sunt următoarele:

• Relația tinerilor cu Biserica până la căsătorie

• Cumințenia sau fecioria înainte de căsătorie

• Disponibilitatea spre jertfă în cadrul căsătoriei

Despre aceste trei repere bisericești o să vă vorbesc în următoarele trei săptămâni în Buletinul Parohial.

Cu prețuire,

Părintele George Acsente