Continuând cu cel de-al doilea reper și îndemn teologic pentru a pătrunde într-o relație de căsătorie funcțională, astăzi ne vom opri asupra unui aspect extrem de important și anume: "Cumințenia sau fecioria înainte de căsătorie".

Dintr-un început doresc să menționez că sunt conștient de faptul că aceste rânduri pot fi citite de anumite persoane ce trăiesc deja cu regret că acest îndemn binecunoscut al bisericii nu a fost respectat de propria persoană. Nu spre deznădejde sau criticism adresez aceste gânduri ci spre a discerne cu ajutorul lui Dumnezeu unde s-a greșit și care trebuie să fie atitudinea noastră de părinți asupra fiilor și fiicelor noastre, pentru ca măcar ei să priceapă mai bine și să abordeze mai corect această virtute creștină a "curățeniei trupești" înainte de căsătorie.

Pentru noi, cei în vârstă, rămân ca remediu atât Taina Spovedaniei, unde știm că Dumnezeu iartă orice urmă a păcatului prin pocăință, cât și Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos sub forma Sfintei Împărtășanii, care spală și vindecă orice rană a păcatului.

Mulți dintre frații noștri cad în această greșeală datorită faptului că fie nu au acordat destulă atenție asupra importanței acestui aspect în viața de viitor familist, fie au primit o educație precară în familii sau chiar nicio educație, având în vedere că astfel de întrebări din partea adolescenților către părinți erau nu doar respinse pentru pudoare ci uneori singurul răspuns primit era o palmă zdravănă primită pe neașteptate.

Personal, și eu am crezut până pe la vârsta de 12 ani în povestea cu pruncii aduși de faimoasa barză. Mi-am dat însă seama că această poveste este un mit uitându-mă la o barză, și văzând acel gât lung și subțire am realizat că ea nu poate să care greutatea unui bebeluș.

Tot pe la aceeași vârstă am început să fiu atent și să înțeleg ceea ce citeam în Biblie. Îmi amintesc destul de clar cum m-am oprit și am reflectat la versetul din Geneză când Dumnezeu poruncește protopărinților Adam și Eva "să crească și să se înmulțească, să umple pământul și să îl stăpânească" - Geneza 1:28. Aici am avut primul crâmpei de înțelegere a motivul primordial pentru care Dumnezeu a creat-o pe strămoașa Eva pentru strămoșul Adam. Înaintând în citirea Sfintei Scripturi, am observat tot în cartea Genezei cum patriarhul Avraam trimite solie în Liban să aducă soție fiului său Isac pentru a se împlini legământul dintre Dumnezeu și Avraam de a-i înmulți neamul ca nisipul mării.

Acesta a fost "the trigger point" pentru mine când am realizat cum a fost intenția și planul lui Dumnezeu de a înmulți oamenii pe pământ. Mai apoi, după ce am început să am o legătură duhovnicească cu preotul duhovnic, am descoperit prin acesta complexitatea procesului de procreare a omenirii și faptul că procesul de creație a lui Dumnezeu nu s-a încheiat după cele șase zile de creație ci el va continua până la sfârșitul lumii prin nașterea fiecărui om pe pământ, la care Dumnezeu contribuie cu cea mai valoroasă parte și anume sufletul.

Procrearea și sexualitatea în educația tinerilor trebuie abordate complet diferit în vremurile noastre. Această problemă trebuie abordată foarte subtil de către Biserică și mult mai profund în familiile noastre. Spun destul de rațional că trebuie abordată subtil și cu chibzuință de către Biserică datorită faptului că peste tot am întâlnit, și Biserica noastră din Atlanta nu face excepție, situații când tineri mi-au răspuns că ezită să mai vină la Biserică din cauza faptului că au fost întrebați de vreun oarecare preot la Taina Spovedaniei întrebări intime ce ii privesc doar pe ei și pe Dumnezeu.

Bineînțeles că acesta este un pretext dacă nu chiar un răspuns aberant. În îndreptarul de Spovedanie găsim întrebări destul de directe și personale. Un tânăr creștin nu trebuie să se simtă ofensat de întrebarea duhovnicului dacă "ți-ai pierdut fecioria", un adult căsătorit nu trebuie să fie ofensat de întrebarea duhovnicului dacă "ai fost credincios soției sau soțului tău”, aceste întrebări sunt parte dintr-o spovedanie completă și sinceră și nicidecum pentru a invada viața privată a cuiva.

Spuneam că fiecare creștin trebuie abordat "subtil și cu chibzuință" de către duhovnic. Chibzuința duhovnicului constă și în capacitatea acestuia de a simți și a cunoaște fiecare individ, chiar și la prima întrevedere, cât de dispus este acesta să-ți permită sa pătrunzi în adâncul sufletului său. Sunt creștini cărora nu trebuie să le spui nimic mai mult decât rugăciunea de iertare a păcatelor de la final, aceștia sunt creștinii educați și cucernici care știu exact motivul pentru care se află acolo la Taina Spovedaniei, aceștia nu pierd vremea nici a lor, nici a duhovnicului, ci sunt interesați doar de mărturisirea completă a păcatelor. Cel mai dificil este atunci când întâlnești pe cineva la spovedanie și ești nevoit ca duhovnic să îi adresezi tu întrebările, iar o simplă întrebare considerată poate prea intimă poate fi un dezastru pentru acea persoană.

Educația ce trebuie să o primească tinerii în Biserică, înainte de a se căsători, este esențială pentru dezvoltarea personală. Un lucru greșit ce se întâmplă în educația matrimonială publică în Biserică este acela că relațiile intime sunt doar cu scopul de procreare și nicidecum pentru plăcere. Complet greșit. În cartea Genezei găsim locul unde Dumnezeu îl întâlnește pe Adam în Eden și acesta îi spune că este trist pentru că este singur. Aici Dumnezeu decide să-i facă lui Adam cea mai frumoasă ființă pe care o putea crea și anume "femeia", pentru a se bine dispune împreună și pentru a se înmulți prin relații sexuale cu scopul de a se reproduce. Reproducerea nu este doar îndeplinirea unui act sexual ci este un act al atracției dintre două persoane care se iubesc și prin iubirea lor vor să se înalțe și să capete atributul lui Dumnezeu de a aduce (a crea) un alt om în lume, conștienți fiind că gestul suprem în acel act îl va avea Dumnezeu când va însufleți ovulul fecundat precum odinioară pe a strămoșului Adam. În tot acest proces există bucurie, există atracție, există iubire, există Dumnezeu care plantează sufletul și nu doar instinctul de a mai adăuga un om în univers.

Dacă Biserica trebuie să lucreze discret în educația matrimonială a adolescenților, familia trebuie să se lepede de pudoare și să-i educe mult mai serios și perseverent. Să îi educe și să le arate alt capitol despre această problemă, complet diferit de cel învățat pe holul școlii, în parc sau la mall.

Vremurile pe care copiii noștri le trăiesc astăzi sunt radical diferite de vremurile adolescenței noastre. Înainte de revoluția din '89 probabil că accesul la imagini lascive și pornografice era complet blocat, însă îmi amintesc imediat după revoluția din '89 că au început să apară lipite pe ferestrele chioșcurilor de ziare diverse reviste cu imagini lascive dar șocante pentru generația noastră. Încet, încet, pudoarea a fost înlăturată și societatea așa zisă "modernă" a decăzut moral cu voie sau fără de voie, românii fiind expuși din ce în ce mai mult la lucruri mai curajoase ce se pare că devin imposibil de controlat.

Dacă pentru oamenii maturi și așezați emoțional acestea sunt lucruri nesemnificative, pentru adolescenții noștri este o adevărată otravă sufletească, creându-le dependență și poluând adevărata imagine a unei relații de iubire intre un tânăr și o tânără ce aspiră la o relație de căsnicie.

Excesul de dopamină, generat de organism în urma adicției și expunerii tinerilor la imagini intime nepotrivite, îl va conduce garantat pe tânăr la o viață de familist nefericită și deprimată, descoperind că viață matrimonială reală diferă de viața prezentată în filme.

Limitele atinse de această industrie sunt inimaginabile: literatură, fotografii, filme, reclame sunt astăzi accesibile oricărui copil. Călătoream nu demult spre Florida și am observat panouri imense publicitare cu îndemnuri la infidelitate în familie sau la pierderea fecioriei, fără nici un pic de rușine și pudoare. Noi părinții trebuie să fim pregătiți să răspundem corect și să fim de ajutor copiilor noștri când ne vor întreba scopul acelor reclame. Noi părinții trebui să fim autoritari în casele noastre și să nu lăsăm acces la internet în dormitoarele copiilor, cel mai potrivit loc pentru computer fiind în spațiul public, pe unde poate trece și sora și fratele și mama și tata și soția sau soțul. Noi părinții trebuie să ne sfătuim ce fel de filtre folosesc alți părinți pentru a ține copiii departe de astfel de plagă, trebuie să le aprobăm adolescenților ora maximă la care pot fi afară din casă seara târziu. Știu că vor susține și ne vor spune "... dar tată sunt de 18 ani ..." să îi răspundem că exact de aceea trebuie să fie în casă la ora stabilită.

Trebuie să fim conștienți că lupta pe care o duc tinerii de astăzi cu păstrarea fecioriei până la căsătorie este una incomparabilă cu lupta noastră sau a părinților noștri. Pe părinții noștri nici nu era nevoie să îi întrebe cineva la spovedanie dacă și-au păstrat fecioria, atunci tinerii locuiau la părinții lor până când fata era cerută oficial în căsătorie și părinții își dădeau binecuvântarea. Bineînțeles că excepții erau fără îndoială și atunci, în schimb astăzi raportul este la polul opus. Astăzi sunt mai mulți cei ce ard de curiozitate să afle această taină înainte de căsătorie și este îngrijorător. Acesta este cu siguranță și motivul pentru care în ultimii 30 de ani în România s-au făcut peste 20 de milioane de avorturi. Lipsa moralității și a educației sexuale pentru o tânără de care părinții nu știu unde se află la ora 11 noaptea, poate reprezenta încă un avort sau un copil nedorit.

Dacă fiecare bărbat sau femeie ce au trecut printr-un divorț ar scrie câte o carte despre eșecul căsniciei lor, am fi uimiți să observam cât de multe dintre cărți vor semăna izbitor de mult, având subiect și sursă principală infidelitatea sau devierea sexuală, lucruri ce provin dintr-o adolescență depravată și poluată de o viață desfrânată.

Închei prin a vă reaminti că nimeni nu este pierdut chiar dacă suntem unul dintre subiecții prezentați mai sus. Milostivul și Iertătorul Dumnezeu ne așteaptă precum acel Tată al cărui fiu risipitor s-a întors, pe care l-a primit cu brațele deschise și l-a iertat prin pocăință și trezire de sine.

A consemnat,

Părintele George.