Sfântul Grigorie Palama spune "dacă Dumnezeu ar fi aflat o femeie atât de sfântă și curată precum a aflat-o pe Maica Domnului din care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, Mesia ar fi fost trimis în lume pentru a o mântui mult mai înainte".

Profeții Vechiului Testament, în special proorocul Isaia, au prevestit că Dumnezeu Tatăl va alege o femeie din neamul lui David, curată și neprihănită, din care se va întrupa Mesia, Cel care va mântui lumea din păcat și o va învrednici de viața veșnică pe care o pierduse prin căderea protopărinților noștri Adam și Eva.

În dogma creștinismului răsăritean (bizantin) Dumnezeu o alege pe Fecioara Maria care se naște din părinții Ioachim (Eliachim) și Ana într-un mod minunat dar firesc. Minunat, pentru că Ioachim și Ana biologic erau depășiți de vârsta când puteau avea un urmaș, și firesc, pentru că Maica Domnului se naște exact ca oricare om ce s-a născut pe pământ, adică din împreunarea trupească dintre Ioachim și Ana.

Fac referire la dogma creștinismului răsăritean pentru că aceasta este semnificativ diferită de dogma creștinismului apusean, adică cel catolic și anglican, care dintr-un zel exagerat o prezintă pe Maica Domnului ca o persoană născută întocmai ca Mântuitorul Iisus Hristos, adică fără de păcatul strămoșesc moștenit prin naștere de la Adam și Eva. Aceasta dogmă se numește în Biserica Catolică "Imaculata Concepție", învățătură exagerată și fără temei scripturistic care ne diferă pe noi ortodocșii de catolici.

Despre nașterea Maicii Domnului aflăm foarte sumar din Sfânta Scriptură, cel mai mult găsind însă în scrierile apocrife sau în Sfânta Tradiție. Nu este specificat nicăieri faptul că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc (the original sin). Imaculata Concepție a fost adoptată de creștinii catolici efectiv dintr-o dragoste și venerare exagerată a Maicii Domnului. Teologia ortodoxă învață că singurul om născut fără păcatul strămoșesc a fost Iisus Hristos.

Despre faptul că Maria va fi cea aleasă de Dumnezeu nu au știut nici măcar părinții ei Ioachim și Ana. Aceștia, după făgăduința făcută încă înainte să se nască prunca, o aduc și o încredințează templului la vârsta de trei ani, aceasta fiind o practică destul de comună între iudei. Maria va avea o copilărie ca toate celelalte fete încredințate templului, trăind în ascultare și îndeletnicindu-se cu diverse activități desemnate templului, singura diferență fiind aprofundarea rugăciunilor.

Deși Maria a fost aleasă încă din pântecele maicii sale pentru a-L naște pe Mesia, nimeni nu a observat planul lui Dumnezeu până în ziua când același înger, Gavriil Arhanghelul, care anunțase nașterea ei lui Ioachim și Anei, se arată din nou în casa bătrânului Iosif în grija căruia fusese încredințată și o anunță că ea va fi cea aleasă de Dumnezeu pentru a împlini proorocia lui Isaia de a-L naște pe Mesia. Deci prima persoană care află că a sosit vremea și Dumnezeu a ales vasul cel curat pentru a-L naște pe Hristos a fost chiar Fecioara Maria.

Aceasta, deși ezitantă la aflarea veștii, în final acceptă și își asumă nașterea Fiului lui Dumnezeu. "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău" - Luca 1:38. Ea tăinuiește, în primă instanță, această bună vestire chiar și față de logodnicul ei Iosif. Tot prin ajutor de la Dumnezeu, Iosif află prin vedenie că Maria este însărcinată și nu trebuie să se teamă ori să aibă vreo oarecare suspiciune, căci ceea ce s-a zămislit în pântecele ei este de la Dumnezeu.

Sarcina Maicii Domnului a fost o sarcină firească ce a durat exact nouă luni (25 Martie - 25 Decembrie) pentru ca Omul adevărat zămislit în pântece și Dumnezeul adevărat să se dezvolte întocmai ca orice om ce se naște pe pământ. Locuitorii din Nazaretul Galileii, unde locuiau Iosif și Maria, află și ei despre sarcina Fecioarei Maria vizual, bănuind că va fi o sarcină ca oricare alta.

După nașterea lui Iisus în Bethleem, Maria și bătrânul Iosif pleacă în Egipt pentru protecția pruncului. Bătrânul Iosif îi îngrijește pe Maica Domnului și pe prunc fiind luminat de Dumnezeu că acesta va fi Mesia. El respectă fecioria Mariei pe care a luat-o din templu sub ocrotire, știind de acolo despre curăția și sfințenia acestei tinere. Acest fapt l-a îndemnat să o ia sub protecție la casa sa pentru a evita o căsătorie forțată sau nedorită ce ar fi putut strica vasul cel ales de Dumnezeu pentru a-L naște pe Hristos. Iosif nu a avut absolut nicio înclinație romantică față de Maica Domnului, nici înainte și nici după nașterea lui Hristos, i-a păstrat fecioria acesteia care nu a fost stricată nici chiar la nașterea lui Iisus. Maica Domnului nu va mai avea niciun copil, Domnul Iisus Hristos fiind preocuparea ei din momentul când acceptă vestea Arhanghelului Gavriil.

Maica Domnului a fost prezentă în viața misionară a Domnului Iisus aproape permanent, începând din prima zi misionară în Cana Galileii la nuntă, unde a fost și ea prezentă alături de Iisus, și care I-a grăbit într-un fel intrarea în activitatea misionară prin insistența minunii transformării apei în vin.

După patimile Domnului, Fecioara Maria este luată în grija Sfântului Apostol Ioan care avea o casă în Muntele Sion și acolo o va îngriji până la sfârșitul vieții sale pământești. A nu se înțelege că Maica Domnului s-a izolat de lume undeva în Muntele Sion, nicidecum, Maica Domnului vizitează adesea Ierusalimul, grădina Ghetsimani, Bethleemul și alte locuri din jurul Ierusalimului ce îi aduceau aminte de fiul său Iisus Hristos. Maica Domnului se încumetă chiar la călătorii îndepărtate cum ar fi Sfântul Munte Athos, Cipru (unde îl vizitează pe Sfântul Lazăr cel înviat de Iisus și care era episcop în Cipru), Antiohia (unde îl cercetează pe Sfântul Ignatie Teoforul) și alte locuri unde se aflau nuclee de creștini care îl cinsteau pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu și fiul ei.

Cu trei zile înainte de sfârșitul vieții pământești, Arhanghelul Gavriil o înștiințează că va muri și se va întâlni cu Fiul său în ceruri. Plină de bucurie cu gândul la reîntâlnirea cu Iisus, merge la casa Apostolului Ioan din Sion unde prin minune dumnezeiască Sfinții Apostoli vin să o vadă pentru ultima dată. Îmbrățișând pe fiecare dintre apostoli, ea își dă ultima suflare. Apostolii o conduc spre Ierusalim pentru a o îngropa în mormântul părinților ei Ioachim și Ana.

Sfântul Apostol Toma ajunge doar după trei zile de la înmormântare și cere să se desfacă mormântul pentru a o vedea și el pentru ultima dată. Astfel află apostolii și creștinii că Fiul lui Dumnezeu nu s-a îndurat să o supună putreziciunii, și pogorându-Se, a luat-o la cer pentru a fi trup și suflet alături de Fiul său și rugătoare în cer pentru neamul omenesc.

Nu se cunoaște vârsta la care s-a petrecut Adormirea Maicii Domnului, însă conform Sfinților Părinți, aceasta era trecută de 60 de ani.

Pentru rugăciunile Maicii Domnului și a noastră din ceruri, Doamne Iisuse apără-ne și ne mântuiește.

A consemnat Părintele George Acsente pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului din 15 August 2019.