Frați Creștini,

Ziua de 1 Septembrie reprezintă pentru creștinii ortodocși începutul anului bisericesc.

În termeni eclesiastici această dată mai este cunoscută și sub termenul de "Indiction" care în legea vechiului testament avea o semnificație multiplă, indicând de asemenea începutul anului eclesiastic (bisericesc) care era marcat tot la începutul lunii Septembrie.

Luna Septembrie avea și are o importanță aparte în cultul Iudaic reprezentând cea de-a șaptea lună a anului calendaristic care începea la 1 Martie, zi în care se consideră începutul creației lumii de către Dumnezeu. În cartea Leviticului (a treia carte din Sfânta Scriptură, scrisă de Moise) întâlnim foarte multe referințe la luna a șaptea numită în acele vremuri "Tisri" ce are echivalent luna Septembrie în vremurile noastre. Observăm din versetul menționat în deschidere cum Moise subliniază clar și neezitant că poporul iudeu trebuie să cinstească ziua întâi din luna a șaptea într-un mod aparte. Aceasta era luna în care la fiecare 50 de ani se eliberau robii, se odihnea pământul necultivându-se nicio roadă, se salva vânatul iar toată natura era expusă unei regenerări lipsită fiind de exploatare. Foarte interesantă această abordare, nu? Găsiți detaliat în cartea Leviticului, începând cu capitolul 23, aceste direcțiuni date de Dumnezeu lui Moise. Ar părea poate o nebunie în lumea super industrializată de astăzi să se impună un an sabatic sau jubiliar pentru a lăsa planeta super epuizată de resurse să se regenereze, nu credeți?

Luna Septembrie (Tisri) la evrei era încărcată de sărbători cum ar fi: aniversarea eșuării și opririi Arcei lui Noe pe muntele Ararat, primirea tablelor legii de către Moise, începerea construcției cortului mărturiei, sfințirea Templului lui Solomon și multe alte zile închinate Domnului.

Totuși, ce legătură are Indictionul Iudaic cu Indictionul Creștin? Răspunsul este, aproape niciuna.

Deși credința creștină este o religie așezată pe temelia cultului Iudaic, deși Noul Testament se "umbrește" în Vechiul Testament, faptul că noi creștinii sărbătorim începutul anului bisericesc în ziua de 1 Septembrie nu are legătură directă cu tradițiile și sărbătorile evreiești din Vechiul Testament. De asemenea nu este nici vreo găselniță a bisericii sau a clerului. Faptul că anul bisericesc începe la 1 Septembrie are un temei solid în Noul Testament și este consolidat de învățătura Domnului nostru Iisus Hristos.

Găsim acest temei scripturistic la evanghelistul Luca 4:18 "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea, să slobozesc pe cei apăsați, și să vestesc anul plăcut Domnului".

Îmi aduc aminte de vizita părintelui profesor Stelian Tofană în Biserica noastră când ne-a menționat, mai în glumă, mai în serios, că un student care nu reușea să deschidă Sfânta Scriptură din trei încercări la un verset solicitat, era un elev picat la examen. Când Părintele Tofană ne-a dat acest exemplu, mintea mea a zburat exact la acest verset de la Luca.

Acest verset face referire la ieșirea Domnului Hristos la propovăduire, la viața publică. După botezul în râul Iordan, după postirea și ispitirea din deșertul Carantania, Domnul Iisus Hristos merge în Nazaretul Galileii în care a crescut, intră în Sinagogă într-o zi de Sâmbătă, se așază pe scaunul de Învățător, i se înmânează o Tora (Scriptură) pe care, fără a o privi, o deschide la profetul Isaia de unde citește cu voce tare versetul menționat (Luca 4:18). După ce citește acest paragraf, Domnul Iisus închide cartea, îi privește pe cei prezenți și li se adresează zicând "Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre" - Luca 4:21.

Este de remarcat faptul că acesta este momentul când se face cunoscut și îi încredințează că El este Mesia Fiul lui Dumnezeu cel proorocit de Isaia. Ne mai încredințează aici că acesta este momentul zero când se vestește Anul Domnului sau cum se spune în lumea laică "Începutul erei noastre".

Acest episod consemnat de evanghelistul Luca se petrecea tot în luna a șaptea în ziua întâi care era o zi prin excelența dedicată rugăciunii și lecturii duhovnicești. Astfel Indictionul Iudaic devine Indictionul Creștin, sfințit și pecetluit de însuși Domnul nostru Iisus Hristos prin ieșirea oficială în ziua de 1 Septembrie la propovăduirea Evangheliei.

Adoptarea oficială ca dată de sărbătoare a creștinilor marcând începutul anului bisericesc va fi făcută la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea din anul 325, la inițiativa ilustrului Sfânt Împărat Constantin cel Mare, ocrotitorul sfintei noastre biserici din Lilburn.

Pentru rugăciunile Sfinților Împărați Constantin și Elena, ocrotitori ai sfintei noastre biserici, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai sfințit ziua de 1 Septembrie în Templul din Nazaret, ocrotește veșnic și sfânta noastră Biserică pe care am încredințat-o în grija Sfinților Împărați.

A consemnat Părintele George Acsente.