În ziua de 21 Ianuarie îl prăznuim pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, considerat pe bună dreptate cel mai rafinat teolog creștin răsăritean.

În drumurile mele pastorale din parohie, vizitam adesea o familie ce s-a mutat temporar în România pentru rezolvarea unei probleme personale, familie pe care nădăjduiesc și mă rog să o vedem cât mai repede în mijlocul comunității noastre din Atlanta. Această familie de oameni intelectuali arăta o apreciere deosebită scrierilor filosofice, observând în biblioteca lor cărți multe de filosofie, de la Aristotel până la Jung.

Serile petrecute în compania acestei familii erau o adevărată splendoare, descoperind în ei nu doar niște oameni cu o cultură vastă dar și cu o deschidere și dorință de a înțelege mai profund credința creștin-ortodoxă. Ei participau frecvent la Sfânta Liturghie, erau atenți la cuvântul de învățătură al preotului, citeau foarte multă literatură creștină și laică. Așa iubitori de filosofie cum erau, de multe ori în discuții îl așezau pe Sfântul Maxim Mărturisitorul în rândul filosofilor, fapt ce mă intriga la început, eu considerându-l unul dintre cei mai titrați sfinți ai bisericii.

Ulterior am înțeles de ce aveau această viziune. Sfântul Maxim folosește cu adevărat un vocabular extrem de filosofic în scrierile sale, aproape toate textele sale mistice fiind incluse în culegerile filocaliilor. Nu doar limbajul Sfântului Maxim este filosofic ci și abordările sale sunt pur filosofice, atacând subiecte precum cosmologia, antropologia, cunoașterea universului și a materiei din care Dumnezeu a creat Universul. Scrierile referitoare la existența sau inexistența materiei ale Sfântului Maxim sunt de fapt niște argumente nu doar logice dar și științifice la adresa scrierilor eretice ale lui Origen despre crearea universului de către Dumnezeu.

Sfântul Maxim adula scrierile filosofice ale lui Platon și Aristotel - observăm lucrul acesta din lexicul folosit în scrierile sale care seamănă izbitor de mult cu cel a lui Platon. Totuși el oferă ceva unic în filosofia sa renunțând vădit la contribuția demiurgică idolatrică și concentrându-se pe contribuția la creație a lui Dumnezeu întreit în fire: Tatăl ca Creator, Fiul ca Mântuitor și Duhul Sfânt ca Sfințitor.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, pe lângă faptul că a fost o minte luminată de Dumnezeu, a avut privilegiul de a se naște într-o familie de aristocrați, familie nobilă ce și-a sacrificat timpul și finanțele pentru educația fiului lor. Acesta s-a născut în jurul anului 580 lângă Constantinopol (Noua Roma). Sfințenia vieții sale, înțelepciunea și lupta acestuia împotriva ereziilor hristologice îl clasează ca una dintre cele mai emblematice personalități ale bisericii creștine de răsărit.

După o scurtă activitate laică pe lângă curtea împăratului Heraclie din Constantinopol, îmbrățișează viața monahală la o mănăstire tot din Constantinopol, de unde este forțat să plece în pribegie din cauza invaziei persane. Se refugiază în Africa și mai apoi în Cartagina unde începe o vastă luptă împotriva monotelismului (această învățătură susținea că Hristos are două firi și o singură voință, ceea ce contrazice diotelismul susținut de Sfinții Părinți care spun că Hristos are două firi și două voințe, firea omenească având voința ei proprie care se supune de bunăvoie voinței dumnezeiești, fiind pe deplin îndumnezeită).

Această luptă a Sfântului Maxim Mărturisitorul împotriva monotelismului va cuprinde și un sinod organizat la Roma, sinod care s-a dovedit a fi un eșec, Sfântul Maxim fiind prins și exilat la Constantinopol unde a fost condamnat de către un sinod corupt condus de către patriarhul Petru de Constantinopol. Aici Sfântul Maxim este condamnat la mutilare, tăindu-i-se mâna dreaptă și smulgându-i-se limba. A fost apoi exilat în Georgia, nu departe de Tbilisi, unde își va găsi și sfârșitul vieții sale pământești.

În timpul perioadei comuniste din Georgia, Biserica construită peste mormântul Sfântului Maxim este pângărită și o perioadă nu s-a mai știut nimic despre Sfintele Moaște ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Totuși memoria Sfântului Maxim a rămas vie în Georgia, și în anul 2010, prin inițiativa episcopului locului, un grup de arheologi, făcând săpături pe ruinele mănăstirii Sfântului Maxim, au descoperit relicvele a trei persoane. Uneia dintre ele îi lipsea mâna dreaptă iar testele antropologice au arătat o malformație osoasă în zona gâtului, provenită cel mai probabil de la mutilarea prin smulgerea limbii.

Sfintele Moaște ale Sfântului Maxim Mărturisitorul au fost așezate la loc de cinste într-o nouă raclă, sfântul aflându-și liniștea zilelor noastre în Biserica Sfântul Maxim Mărturisitorul din Georgia.

Supranumele de „Mărturisitorul” l-a căpătat pentru ardoarea și convingerea cu care îl mărturisea pe Dumnezeu și nu pentru vreo înclinație specială către Taina Spovedaniei.

Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Maxim Mărturisitorul, să ne mântuiască.

A consemnat Părintele George Acsente.