Epistola Sfântului Pavel către Efeseni

„Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce erați morți în greșalele și păcatele voastre, în care ați umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, întru care și noi toți am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului și ale simțurilor și din fire eram fiii mâniei ca și ceilalți.

Dar Dumnezeu bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos. Prin har sunteți mântuiți!

Și împreună cu El ne-a sculat și împreună ne-a așezat în ceruri, în Iisus Hristos, ca să se arate în veacurile viitoare covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Iisus Hristos.

Căci în har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu, nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

Pentru ca a Lui făptură suntem zidiți în Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblam întru ele” - Epistola Sfântului Pavel către Efeseni 2:4-10

Frați creștini,

Paragraful scripturistic de mai sus a fost citit duminica trecută în mijlocul bisericii și v-am făgăduit că o să reflectăm asupra lui în buletinul parohial. Este un mesaj foarte frumos și optimist al Sfântului Pavel adresat locuitorilor Efesului antic, dar totodată la fel de ușor de răstălmăcit, pentru a ne conduce spre propria pierzanie.

Sfântul Pavel cunoștea foarte bine orașul Efes. El a poposit aici atât în a doua călătorie misionară (Faptele Apostolilor 18:18-19) cât și în cea de-a treia, când a stat timp de doi ani, fiind silit să părăsească orașul din cauza revoltei argintarilor, o breaslă ce se ocupa cu confecționarea și comercializarea statuetelor argintate ale zeiței păgâne Diana (în Efes se afla templul zeiței Diana, orașul fiind și capitala provinciei romane Asia; ruinele templului zeiței Diana pot fi văzute și în zilele noastre în Efes).

Giovanni Paolo Pannini - Apostle Paul Preaching on the Ruins

Sfântul Pavel a fost extrem de productiv în perioada petrecută în Efes, înființând aici o comunitate solidă și ferventă de creștini convertiți din rândul păgânilor închinători zeilor, acest aspect provocând și revolta argintarilor, văzându-și templele lor golite. Fiind întemnițat la Roma, Pavel adresează o epistolă cu șase capitole bisericii din Efes. În mod special în capitolul al doilea menționat mai sus, observăm că accentul se pune între frățietatea dintre Hristos și om, subliniind modul în care Dumnezeu Tatăl ne-a înfiat prin credință în Iisus Hristos. Tot aici se menționează cei trei mari dușmani ai omului: lumea, diavolul și carnea (trupul). Sunt încredințați efesenii atunci, și noi astăzi, de modul de manifestare a Duhului Sfânt (harului) care ne va ghida în drumul către mântuire și totodată ne va așeza în împărăția lui Dumnezeu gătită celor ce cred în Fiul.

Este o expresie extraordinar de solidă când Pavel spune „prin har sunteți mântuiți” Fără ca „harul” Duhul Sfânt să se pogoare peste noi, de la Tatăl la Rusalii, nimeni nu și-ar fi putut restaura propria imagine paradisiacă cu care am fost făuriți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, imagine pe care o pierdusem prin căderea omului. Cel care a reconstituit a doua oară imaginea paradisiacă în om a fost însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi, crezându-L și crezându-I Evanghelia, avem posibilitatea de a trăi veșnic și după ce vom muri spre înviere.

Sfântul Pavel, dorind ca nimeni să nu mai cadă în păcatul mândriei, ne spune că harul lui Dumnezeu va fi principala pârghie de mântuire a omului, fără a anihila apelul Domnului la virtuțile noastre umane, de care abundă toate cele 4 evanghelii: "Gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav și M-ați cercetat, în temniță și ați venit la Mine" Matei 25:35.

În Epistola către Efeseni, Sfântul Pavel nicidecum nu-L contrazice pe Domnul Iisus care ne spune că trebuie să trudim, să transpirăm pentru mântuirea noastră prin manifestarea virtuților la care am fost chemați. Pavel spune că „nimeni să nu se laude cu faptele sale” care pot deveni un vector foarte periculos dacă nu știm să le chibzuim - „să nu știe stânga ce face dreapta”. Oricât de performant ar fi un creștin, este foarte dificil să izbândești să faci o faptă bună în ascuns, fiindcă așa este firea noastră omenească. Chiar și sfinții isihaști se luptau cu această problemă duhovnicească. Ne aducem aminte din viața Sfântului Antonie cel Mare care căuta un răspuns la întrebarea „Cine este oare pe pământ mai înduhovnicit decât mine?” și a fost trimis de Dumnezeu în Alexandria pentru a-l cunoaște pe un oarecare curelar ce-și creștea familia în modestie și anonimat. Oricât am crede noi că facem sau vrem să facem o faptă bună în ascuns, parcă o forță din interior ne îndeamnă să o știe măcar o persoană de lângă noi. În citirea de Duminică, Sfântul Pavel ne spune că nimeni nu ar trebui să se laude cu faptele sale și mai dorește să ne spună că principalul aport în mântuirea noastră este adus de către credința noastră în Iisus Hristos.

Teologia protestantă interpretează eronat capitolul 2 de la Efeseni, punând mântuirea doar pe seama credinței, teologia faptelor rămânând doar un instinct primar pe care dacă îl manifestăm este bine iar dacă nu, mântuirea noastră este oricum garantată de patima și Învierea Domnului Iisus. În astfel de situație, capitolul 25 de la Matei ar deveni o utopie sau opțional în păstrarea candelei credinței aprovizionată cu untdelemn în așteptarea Mirelui.

Cred că ar fi foarte benefic pentru fiecare dintre noi să parcurgem cele șase capitole din Epistola către Efeseni a Sfântului Pavel pentru un tablou mai complet în înțelegerea acestei mici cateheze.

Dumnezeu, cu harul Său, să ne lumineze mintea spre înțelegerea Sfintelor Scripturi.

Părintele George Acsente.