„Îngerii văzând intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intră în sfânta sfintelor” - Tropar

Cunoscută în vechime sub denumirea de „Vovidenie”, termen de origine slavonă ce înseamnă „intrare”, pe data de 21 Noiembrie Biserica preia din Sfânta Tradiție acel moment când părinții Maicii Domnului nu uită de făgăduința făcută înaintea lui Dumnezeu de a oferi templului un eventual nou-născut al familiei.

Acest episod al intrării în templu a Maicii Domnului nu este consemnat de niciunul dintre cei patru evangheliști, ci îl aflăm din alte scrieri bisericești apocrife, adică din ceea ce noi numim Sfânta Tradiție.

Vechimea acestei sărbători nu este aceeași cu înființarea bisericii, ci ea datează mai târziu, în secolul al VI-lea, când împăratul Iustinian construiește peste ruinele Templului din Ierusalim o biserică închinată Maicii Domnului. Consacrarea acestei biserici a avut loc în ziua de 21 Noiembrie atât pentru a nu se da uitării momentul când Ioachim și Ana o aduc pe prunca lor Maria, în vârstă de 3 ani, încredințând-o în grija preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, cât și pentru a marca faptul că prin sosirea la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului se face o excepție incredibilă, de fapt o excepție pe care unii teologi chiar o contestă, și anume Maica Domnului este primită de Zaharia și condusă în sfânta sfintelor. Aici, conform tradiției, intra doar arhiereul o dată pe an pentru a tămâia sfânta sfintelor, sau cum am zice noi astăzi, Sfântul Altar. Cu adevărat este foarte greu de înțeles și conceput cum s-a încălcat această regulă a templului evreiesc din Ierusalim de a se introduce o persoană de parte femeiască și fără „o rânduială” am zice noi. Dar noi știm că acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii.

Încă de la Naștere, se știa că Maica Domnului nu va fi o persoană oarecare, deoarece nașterea ei a fost vestită de un Înger înainte de a se ști că a fost zămislită. Deci Maica Domnului a fost aleasă de Dumnezeu pentru a deveni, așa cum cântăm noi, „potirul cel sfințit”, pântecele cel preacurat și sfințit din care se va naște Mesia, Mântuitorul sufletelor noastre.

Prin sosirea și viețuirea în Templul din Ierusalim până la vârsta de 15 ani, harul lui Dumnezeu îi făcea pe toți să înțeleagă că acea copilă nu este un om oarecare ci este un trimis al lui Dumnezeu pentru o mare și multașteptată realizare în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Prunca Maria a fost primită cu solemnitate în acea zi de către slujitorii templului și de către celelalte fecioare ce viețuiau deja în templu și împreună cu ceata acelor fecioare a fost însoțită și de ceata puterilor cerești nevăzute, pentru a o sprijini și ajuta să intre în sfânta sfintelor. De la sosire și până la logodirea ei cu Iosif, Maica Domnului petrece într-o perfectă stare de rugăciune și comuniune cu Dumnezeu. Ea a fost condusă în sfânta sfintelor pentru a deveni ea însăși „Sfânta Sfintelor” din care se va naște Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Un alt lucru lămuritor pentru creștini este faptul că de la praznicul intrării Maicii Domnului în Biserică (21 Noiembrie) se pot cânta în Biserică colindele ce vestesc nașterea Domnului. La acest praznic se introduc la Utrenie catavasiile Nașterii Domnului „Hristos se naște, slăviți-l”, acesta fiind momentul oficial al începutului colindelor.

Frați Creștini.

În aceste zile ne rugăm stăruitor lui Dumnezeu pentru odihna sufletelor celor 11 semeni ai noștri ce au pierit în mod tragic în spitalul de urgență din Piatra Neamț.

Este greu să ne imaginăm cum viața acelor pacienți internați la secția de Anestezie și Terapie Intensivă, a căror situație era și așa fragilă, ei suferind de COVID-19, a fost curmată în mod brusc și tragic de incendiu. Este responsabilitatea anchetatorilor să descopere ce s-a întâmplat acolo dar știm cu toții că aparatura medicală, nu doar din România, ci de peste tot, este ultra solicitată până la parametri uimitori chiar și pentru producătorii acestora. Deși suntem conștienți că astfel de accidente se pot întâmpla oriunde în lume, inima noastră este rănită să vedem cum o astfel de dramă s-a petrecut în sânul poporului nostru.

Ne rugăm pentru sufletele celor ce au pierit în vâlvătaia focului și pentru mângâierea familiilor acestora. Dumnezeu în bunătatea Sa să îi odihnească cu cei drepți.

Nu putem să trecem cu ușurință și să nu ne rugăm și pentru recuperarea doctorului rănit grav, ce se afla în gardă la momentul respectiv, ce om, ce viteaz, ce exemplu pentru fiecare dintre noi! Acest om, doctorul Cătălin Denciu s-a aruncat el însuși în furia focului pentru a încerca să salveze pe cei ce erau poate intubați și fără putere de reacție în fața vâlvătăii.

Oare noi am fi făcut la fel?

Părintele George.