Pe o potecă abruptă și stâncoasă am întâlnit o fetiță care-și purta în spate frățiorul.

I-am spus:

– Fetițo, ce grea povară duci!

Ea m-a privit mirată și mi-a spus cu reproș în glas:

– Nu este o povară domnule, este fratele meu!

Am rămas uluit. Fetița cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecție de viață.

Și când durerile semenilor mei mă copleșesc și îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:

„Nu este povară, este fratele tău!”