Iubiți frați și surori în Domnul.

Din voia lui Dumnezeu, iată-ne ajunși la finalul anului 2020.

Din instinct suntem tentați poate să ne bucurăm că încheiem acest an, an cum nu am mai avut poate de la ultimul război mondial, război total din secolul trecut ce a implicat majoritatea națiunilor lumii și care a avut ca rezultat un număr de aproximativ 80 de milioane de morți incluzând și victimele de la Hiroshima și Nagasaki.

Anul 2020 va rămâne fără discuție în memoria noastră și în istoria omenirii ca anul în care și-au pierdut viața aproximativ 1.8 milioane de oameni la nivel mondial din cauza pandemiei Covid-19. Cu siguranță este incomparabil cu marea dramă universală din cel de-al doilea război mondial, însă acea catastrofă a fost creată de om și putea oricând să fie redresată prin tratate de pace, pe vreme ce această maladie este o cauză a naturii, cu un inamic invizibil, în fața căruia ne vedem încă extrem de neputincioși și îngroziți.

Anul 2020 nu este un an pe care ar trebui să îl urâm, trebuie privit totuși ca un Anno Domini, un an al Domnului ce va fi adăugat la statura vârstei noastre.

Personal, din anul acesta eu am învățat enorm de multe lucruri pe care aș dori să le împart și cu frățiile voastre. M-a învățat atât de multe anul acesta încât aș fi capabil să dau examenul vieții mele în orice moment, în fiecare zi pe care Dumnezeu mi-o va hărăzi:

- Am învățat că suferința și boala nu sunt stări abstracte ce aparțin doar oamenilor în vârstă. Credeam că în general există un număr destul de restrâns al oamenilor tineri bolnavi și chiar foarte puțini sunt supuși morții. Anul 2020 mi-a demonstrat că nu este chiar așa și în fața morții suntem foarte neputincioși la orice etapă a vieții noastre.

- Am învățat că pot conviețui cu familia nu doar câteva ore după serviciu și poate la cina luată împreună cu membrii familiei. Anul 2020 m-a învățat că timpul petrecut mai mult în compania soției și a copiilor este un timp super prețios ce mă face să cunosc mai bine caracterul fiecărui copil și bine înțeles al soției. Nu credeam că pot fi capabil să petrec atât de mult timp în compania lor fără să ajung să-mi pierd temperamentul. Copiii mei, chiar dacă aveau experiența din trecut de Home Schooling, simțeau nevoia mamei și a tatălui mai profund în viața și rutina lor zilnică, cu atât mai mult copiii din sistemul public de învățământ.

- Am învățat sa fiu mult mai civic. Nu sunt persoana care să arunce pe fereastra autoturismului lucruri ce trebuie aruncate la coșul de gunoi, însă cu siguranță nu conștientizam atât de bine că opt miliarde de oameni pot transforma planeta aceasta foarte repede într-o imensă groapă de gunoi fără o educație a mea, a copiilor mei și a noastră a tuturor asupra acestei spețe.

Tot pentru simțul civic am aflat că sistemul electoral și votul reprezintă o obligație și o datorie civică pentru a nu ne lamenta despre incapacitatea conducătorilor aleși.

- Am învățat că mersul la Biserică și participarea la sacramentele bisericii nu sunt garantate. Cum să nu fiu conștient că va veni o vreme când voi îmbătrâni și mă voi afla în incapacitatea de a merge singur la Biserică și voi depinde de altcineva să ajung la Biserică? Cum să nu știu că de la o vârstă departamentul auto îmi va suspenda licența de condus autoturisme și nu voi mai avea atâta mobilitate? Însă cui oare îi trecea prin minte faptul că nu doar imobilitatea cauzată de vârstă ne poate împiedica să mergem la Biserică, ci însăși Biserica poate fi închisă serviciilor religioase? Am trăit-o din plin și am simțit această durere timp de trei luni de zile în faimosul an 2020. Trei luni în Biserica noastră au cântat în șoaptă Îngerii din cer, noi văzându-ne nevoiți să ne rugăm din casele noastre.

- Am învățat că nu suntem chiar atât de proprietari ai lucrurilor acestea de care Dumnezeu ne permite să ne bucurăm în viața pământească. Mai cu seamă în sistemul acesta ipotecar, nu putem fi siguri de casa în care trăim sau de autoturismul din fața casei dacă rezervele noastre monetare nu acoperă măcar diferența rămasă de plătit băncilor. Anul acesta ne-a demonstrat că prin nesiguranța locului de muncă putem ajunge rapid într-un colaps economic în care putem pierde foarte ușor tot ce avem achiziționat pe credit.

În concluzie, anul 2020 eu îl privesc ca pe un an educațional din care cu siguranță voi ieși cu ajutorul lui Dumnezeu mult mai înțelept și mai conștient că puterea lui Dumnezeu este forul suprem și fără de El suntem atât de mici și neputincioși. Anul acesta a fost pentru mulți dintre noi o sursă imensă de întărire în credință și îndreptarea relațiilor noastre cu Dumnezeu.

Sunt absolut convins că tot Dumnezeu ne va scoate la liman din această pandemie. Noi avem datoria să îl rugăm în permanență să ieșim din ea sănătoși, avem obligația să fim mult mai altruiști cu cei din jurul nostru ce au fost afectați de această pandemie, avem obligația ca Biserică să ne rugăm pentru odihna celor aproape 2 milioane de oameni ce au pierdut acest război cu inamicul invizibil Covid-19, pentru rudele lor, și pentru întărirea celor ce au suferit pierderi materiale.

La încheierea anului calendaristic 2020 doresc să vă transmit din suflet un călduros „La Mulți Ani”.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să ne țină împreună și să ne sprijinim unii pe alții pentru a trece mai ușor prin această încercare.

Fiți buni, milostivi și iertători căci așa este bineplăcut lui Dumnezeu.

Părintele George Acsente.