Iubiți credincioși,

Duminica aceasta am avut bucuria duhovnicească de a ne reaminti de Pilda Vameșului și a Fariseului, adresată de Mântuitorul Iisus Hristos ucenicilor atunci, și nouă acum, prin glasul Bisericii.

Această Pildă o găsim la Evanghelistul Luca 18:10-14 și se referă la două tipologii de oameni diametral opuse.

Prima tipologie este reprezentată de către un Vameș, sau omul împovărat cu păcate dar conștient de condiția sa spirituală, care vine la Sfânta Biserică pentru a căuta eliberare și mângâiere sufletului său.

Întoarcerea omului păcătos la Dumnezeu este extrem de intensă pentru sufletul cel eliberat de păcate „Bucurie se face în cer pentru un suflet ce se întoarce la pocăință”. Observăm din mărturisirea Sfântului Apostol Pavel, după ce îl cunoaște pe Hristos în drumul spre Damasc, că viața lui devine una dedicată sufletului său și cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, fără a mai fi preocupat de grijile lumești – „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" - Galateni 2:20.

Ne încredințează Domnul Iisus că rugăciunea sinceră și smerită ne înalță și „ne întoarce mai îndreptați la casa noastră” pe când rugăciunea mândră și sfidătoare la adresa semenilor ne coboară, adică ne face mici în fața lui Dumnezeu.

Vameșul a venit la Templu fiind atras de setea sufletului său de a se regăsi cu Dumnezeu. A venit și a căpătat iertare de păcate întocmai ca acel tâlhar care va fi fost răstignit de-a dreapta Domnului Iisus și agățat de ultima mână care parcă stătea întinsă să îl salveze de la osânda veșnică. Tâlharul l-a privit pe Hristos și i-a cerut să îl „pomenească când va ajunge în Împărăția Sa” și Hristos îi spune că în aceeași zi îl va primi în Rai pentru mărturisirea sinceră pe care o făcuse și în mod special pentru faptul că și-a recunoscut starea de păcătoșenie. La fel a spus și Vameșul „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul” și mult a avut de câștigat prin această cerere onestă și neatinsă de mândrie.

Cea de-a doua tipologie de om este reprezentată de Fariseul care reprezintă pe omul mândru și sfidător față de semeni.

Acest Fariseu era un personaj de referință pentru Iudei, un personaj de care de fapt Hristos se folosește în această pildă pentru a arăta starea duplicitară a Iudeilor pentru care mai importantă era percepția celor din jur despre ei, decât percepția lui Dumnezeu. Aceste derapaje morale și duhovnicești au fost adresate de către Prooroci în Vechiul Testament. Profetul Osea le vorbea deschis despre mânia lui Dumnezeu care se va abate asupra Iudeilor pentru denaturarea credinței lor, însă a fost luat în derâdere de către mai marii Iudeilor și chiar considerat nebun.

Fariseul din parabolă intră în Templu și începe să se compare cu ceilalți frați care se rugau împreună cu el „Mulțumescu-ți Ție Doamne că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, postesc de două ori pe săptămână și nu sunt nici ca acest Vameș” - Luca 18:11.

Dacă aceasta era abordarea rugăciunii fățarnice sau fariseiste, Hristos îi învață pe ucenici că fapta bună se face în ascuns fără a ști stânga ce face dreapta, postirea se face fără a te arăta oamenilor că postești punându-ți sac și cenușă pe cap.

Cu siguranță acest Fariseu îndeplinea toate cele menționate în rugăciunea sa, dar oare chiar nu știa Dumnezeu toate faptele sale de laudă, oare chiar nu avea alte lucruri de rușine pentru care trebuia să îi ceară lui Dumnezeu iertare?

Frați Creștini,

Domnul Iisus a spus această pildă Sfinților Săi ucenici și Apostoli, pentru că nici ei nu știau să se roage lui Dumnezeu. Petru chiar îl întreabă pe Iisus într-un anumit moment „Doamne, învață-ne să ne rugăm” - Luca 11:1, și Domnul Iisus îi învață rugăciunea „Tatăl Nostru”.

Prin această pildă, ne învață și pe noi astăzi și pe fiecare până la sfârșitul veacurilor cum trebuie să ne rugăm, cu rugăciune smerită și sinceră, fără a cădea în judecata aproapelui nostru așa cum a făcut Fariseul fățarnic. Ne învață să fugim de păcatul mândriei care a lovit în înșiși Arhanghelii din cer făcându-i din arhangheli demoni, a lovit acest păcat al mândriei în primii oameni de pe pământ, pierzând dulceața Raiului prin dorința de a fi la fel ca Dumnezeu.

Viața noastră de astăzi este mult mai expusă să pice pradă acestui păcat al mândriei pentru că oamenii nu mai au simplitatea de acum câteva decenii în urmă. Astăzi toate aceste lucruri materiale pe care Dumnezeu ne-a îngăduit să le avem ne pot duce extrem de ușor către păcatul mândriei care este destul de împotrivitor mântuirii sufletului.

Să îl rugăm pe Dumnezeu să ne țină în trezie, să observăm că toate ne vin prin voia lui Dumnezeu și ne sunt puse la dispoziție pentru o perioadă limitată de timp, pentru a ne folosi de ele.

Vă doresc o săptămână binecuvântată și cu spor duhovnicesc.

Părintele George Acsente - Preluare din buletinul din 7 Februarie 2017