La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească.

Ea l-a întrebat:

- Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu știu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la școală și nu știu să citesc.

Părintele a întrebat-o:

- Și nu te rogi?

La care ea a grăit:

- Mă rog, cum să nu mă rog.

- Și cum te rogi? întrebă părintele.

- Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăț eu gunoiul din casă". Atunci când spăl rufe spun din nou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, așa cum e o rufă curată și spălată". Când fac orice alt lucru spun aceleași cuvinte.

Femeia l-a întrebat în final:

- Părinte, o fi bună rugăciunea asta?

Părintele Paisie i-a spus așa:

- Numai așa să te rogi toată viața!