Iubiți credincioși,

La Sinodul 7 Ecumenic de la Niceea din 787 are loc restabilirea cultului Sfintelor Icoane în Biserica Creștină, sinod convocat de înțeleapta împărăteasă bizantină Irina și prezidat de Patriarhul Tarasie.

La acest sinod, Sfintelor Icoane li se recunoaște dreptul de "cinstire" pe care biserica îl pierduse în urma invaziei și cuceririi Constantinopolului de către dinastia isaurenilor conduși de Leon Isaurul. Această luptă împotriva Sfintelor Icoane, numită "iconoclasm", a fost pricinuită în special de dorința isaurenilor de a avea o relație politică moderată cu califii musulmani din vecinătatea imperiului, dar și din pricina dogmei greșite a monofizismului cu care erau îndoctrinați isaurenii. Această învățătură greșită se referea la cele doua firi ale lui Hristos, ei considerând că firea umană ar fi fost absorbită de firea dumnezeiască a Domnului Iisus și astfel ar încălca poruncile mozaice de a nu reprezenta chipul lui Dumnezeu sub nicio forma. Însă Domnul Hristos ne asigură în Evanghelia lui Ioan că dacă cineva "L-a văzut pe El, L-a văzut pe Tatăl". Desigur că până la venirea Domnului în lume nimeni nu-L văzuse pe Dumnezeu și nimeni nu părea să-L reprezinte în vreun oarecare chip, însă prin întruparea Fiului lui Dumnezeu în lume, omenirea a fost martora chipului lui Dumnezeu "Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl". Astfel, numeroase dovezi au arătat ca primii creștini își decorau locurile de rugăciune (catacombele) cu imagini ale Domnului Hristos, ale Maicii Domnului și ale Sfinților Martiri, Sfintele Altare erau construite peste mormintele sfinților, și chipurile lor erau de asemenea pictate în Icoane împodobind smeritele lor spații de rugăciune.

Nenumărate drame, trădări și comploturi s-au întâmplat în timpul iconoclasmului. Numeroși creștini au fost uciși, aceștia fiind obligați să-și aducă Icoanele în piețele publice unde erau arse. Cei care erau prinși că le tăinuiesc erau aruncați în temniță și prigoniți iar mozaicurile ce împodobeau sfintele biserici erau acoperite cu mortar și var. De menționat că Biserica se aflase într-o perioadă de glorie după libertatea obținută de la Împăratul Constantin cel Mare la anul 313 și vorbim despre mii de biserici grandioase construite prin comunitățile creștine ce au avut de suferit în perioada iconoclasmului. De asemenea, isaurenii organizau cu vicleșug comisii de dialog între iconoclaști și susținătorii Sfintelor Icoane, loc potrivit pentru a-i depista pe susținători și a-i persecuta.

Șapte decenii a durat această prigoană crâncenă împotriva Sfintelor Icoane până când Împărăteasa Irina restaurează cultul Icoanelor în biserici la anul 787. Șicanele din partea iconoclaștilor au mai existat și după această restaurare până când o altă împărăteasă, pe nume Teodora, împreună cu Patriarhul Metodie adună într-un sinod toată conducerea clericală ce avusese de suferit în urma iconoclasmului și, în ziua de 11 Martie 842, se declară biruința bisericii asupra iconoclasmului. Ca reper, se declară prima duminică din Postul Mare "Duminica Ortodoxiei" adică a biruinței credinței dreptmăritoare asupra hulitorilor Sfintelor Icoane.

Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică au păstrat cu sfințenie cultul Sfintelor Icoane până astăzi și nădăjduim că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, noi creștinii ortodocși găsind în cinstirea Sfintelor Icoane resurse duhovnicești folositoare vieții autentice de Creștin.

În fiecare an se marchează de către națiunile creștin-ortodoxe acest moment din Duminica Ortodoxiei, prima duminică din Post. În țara noastră se fac pelerinaje publice cu Sfintele Icoane. Noi, creștinii ortodocși din Statele Unite, ne întrunim în fiecare an la o vecernie panortodoxă ce se va ține anul acesta la Catedrala Greacă Bunavestire.

La această vecernie clerul face o procesiune cu Sfintele Icoane în interiorul bisericii. Vă invităm și pe dumneavoastră să participați la această slujbă deosebit de frumoasă, unde ne amintim în mod special de perioada iconoclastă când Sfintele Icoane și creștinii acelor vremuri au îndurat prigoane grele.

Dumnezeu, cu al Său Har și cu a Sa iubire de oameni, să ne ocrotească.

A consemnat părintele George.