Un tată avea șapte fii care, deseori, nu se împăcau. Datorită certurilor uitară să lucreze. În plus, câțiva oameni răuvoitori aveau de gând să se folosească de această neînțelegere pentru ca după moartea tatălui lor să se ia la bătaie pentru moștenire.

Atunci bătrânul tată îi chemă pe fiii săi laolaltă, le puse înainte șapte nuiele, care erau bine legate, și le spuse: „Cine va reuși să rupă acest mănunchi de nuiele, aceluia îi voi da 100 de talanți”.

Unul după altul își încercară norocul și puterile.

Neputând rupe mănunchiul de nuiele, recunoscură cu toții: „Nu merge, nici nu e posibil!”.

„Ba da, le spuse tatăl, nu este nimic mai ușor!”. Desfăcu legăturile și rupse toate nuielele, una după alta, cu cel mai mic efort.

„Așa, bineînțeles că este ușor, îi spuseră fiii săi. Așa și un copil ar fi putut să le rupă!”.

Tatăl însă le spuse: „Așa cum este cu aceste nuiele, la fel este și cu voi. Atâta timp cât veți fi împreună, veți trăi și nimeni nu vă va putea dezbina. Dar dacă legătura înțelegerii care vă unește se va rupe, atunci se va întâmpla cu voi ca și cu nuielele care zac rupte aici înaintea voastră, pe pământ. Așa că … iertați-vă, împăcați-vă și trăiți în armonie”.