„Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei” - Matei 21:12

Hristos S-a Înălțat.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Deși inimile noastre ar trebui să tresalte de bucuria întâmpinării Praznicului Rusaliilor, zi în care s-a pogorât Duhul Sfânt cel făgăduit Sfinților Apostoli și nouă de către Mântuitorul Hristos în ziua Înălțării Sale la Cer, iată că ne vedem din nou aruncați într-o stare de tristețe și tulburare văzând cum cetatea noastră Atlanta se scufundă într-o beznă a dragostei, unde nedoritul diavol ne învrăjbește pe unii împotriva altora.

Pe când se părea că se ivesc zorii speranței după criza pandemică a virusului Corona și nădăjduiam că vom resimți fiorul dragostei reîntâlnirii unii cu alții în Sfânta Biserică, credința noastră este din nou zdruncinată de acest val extrem de violent al maselor populare. Simțim cum visul nostru de a trăi în cea mai veritabilă democrație și lume liberă se prăbușește prin expunerea la aceste revolte extrem de violente. Simțim cum un diavol al mâniei îi conduce pe oameni să-și piardă efectiv raționamentul dând foc bisericilor și vehiculelor de ordine comunitară, vandalizând statui, monumente istorice, străzi și complexe comerciale.

Desigur este dureros să vezi monumente istorice vandalizate, unele dintre ele probabil foarte greu de recondiționat, este de asemenea trist să vezi complexe comerciale distruse fără nicio remușcare, bunuri materiale furate sau arse. Totuși cea mai mare durere vine atunci când vedem că oamenii nu se mai tolerează între ei, când vedem proprietari de magazine bătuți fără milă de grupuri de huligani, când vedem ofițeri de ordine publică însângerați și unii chiar omorâți din instinctul acesta de ură rasială pe care trebuie să vă mărturisesc că eu nu îl anticipam și nu credeam că ar putea fi elevat la un astfel de nivel. Știam și eu, precum probabil și mulți dintre frățiile voastre, despre existența anumitor prejudicii ale oamenilor, însă niciodată nu credeam că este cu putință, dincolo de zidurile filmelor hollywoodiene, ca cineva poate, în secolul XXI, să ucidă din ură rasială.

Pe noi creștinii trebuie să ne diferențieze evanghelia iubirii, pe care o propovăduim cu atâta fast prin adunările noastre ecleziale, de celelalte credințe radicale ce ucid pe cei de o altă credință diferită de a lor. Noi creștinii ar trebui să luam exemplul Mântuitorului Hristos care a fost Omul cel mai lipsit de prejudecăți prin abordarea samarinencei la fântâna lui Iacov, prin pilda samarineanului milostiv ori raportarea Sa la oamenii păcătoși. Evanghelia iubirii ne învață de două mii de ani că în fiecare persoană trebuie să vedem chipul lui Dumnezeu pentru că fiecare am fost zidiți cu acesta.

Cu siguranță deplângem moartea lui George Floyd, a fost brutală și fără sens, însă noi trăim într-o țară în care domnește legea și trebuie să lăsăm justiția să facă lumină în cazul George Floyd, să aflăm dacă chiar era un inocent și dacă chiar nu a ripostat asupra forțelor de ordine.

Mai știm cu toții că domnia legii din SUA se datorează faptului că forțele de ordine internă își fac datoria. Fiecăruia dintre noi, emigranții din estul Europei, ne-a plăcut când am fost sancționați aici pentru abaterile din trafic cu amendă, fără a încerca să facem vreo înțelegere cu agentul de ordine cum eram obișnuiți înainte să venim în țara aceasta. Ne place un sistem incoruptibil (cel puțin așa se vede din exterior la nivelul nostru social) unde legea se aplică și nu se negociază.

Au ofițerii de ordine o tendință de a fi prea violenți cu un încălcător al legii? Poate da, și eu m-am simțit iritat de faptul că polițistul care m-a oprit a venit la fereastra mașinii mele, pregătit să acceseze pistolul, să-mi aducă la cunoștință că am mers prea repede. Să nu uităm că trăim în mijlocul celei mai înarmate națiuni, SUA fiind țara cu cele mai multe arme în rândul civililor. Anual mor prin împușcare zeci de ofițeri de poliție datorită faptului că mulți dintre cei care nu ar fi trebuit au avut acces la arme. Imediat am înțeles gestul ofițerului de poliție când a venit lângă mașina mea cu mâna pe pistol, gândindu-mă la acest aspect.

Nu doresc să insinuez că George Floyd ar avea vreo vină sau ofițerul de poliție ce a dus la moartea lui Floyd ar fi nevinovat, nici măcar nu am această autoritate și nici nu știu ce a fost acolo, însă ce se întâmplă acum în orașele mari din SUA este o lipsă de respect față de lege, o lipsă de respect față de țara aceasta, o lipsă de respect față de semeni.

Îmi spunea recent cineva, sub formă de scuză, că nu poate citi Sfânta Scriptură căci în Vechiul Testament se vorbește doar despre violență și în Noul Testament dăm peste Patimile sângeroase ale Domnului Iisus Hristos. Nu am putut decât să zâmbesc și să îi spun că îl contrazic. În Vechiul Testament cu adevărat găsim multe războaie, multă violență, începând de la Cain care îl ucide pe fratele sau Abel, însă acolo găsim mult mai multe lucruri, acolo găsim istorie, acolo găsim legile lui Moise, acolo găsim Regi, Împărați și prooroci. În ce privește Noul Testament, pe lângă patimile Domnului, găsim învățătura cea mai de preț care este evanghelia iubirii. De cele mai multe ori violența din Vechiul Testament se datora faptului că oamenii porneau război împotriva celorlalți din instincte subzistențiale, oamenii nu aveau acces la resurse cum avem noi astăzi în lumea industrializată. Ce se întâmplă acum în orașele americane este mai dureros pentru că oamenii duc aceste revolte dintr-o ură interioară față de alte rase sau clase sociale. Aceste revolte sunt mai urâte în fața lui Dumnezeu pentru că sunt duse din ura unora față de alții și nu din lipsa de resurse.

Din Psalmul 4 învățăm că este permis să ne înfuriem când nedreptatea ne înconjoară: „Mâniați-vă, dar nu greșiți” - Psalm 4:4. Mânia face parte din chimia omului, dar nu trebuie să lăsăm acest sentiment, această stare interioară, să ne ducă în păcat, adică să devină o patimă sau o stare de obișnuință în relațiile noastre intersociale. Mânia poate deveni dificil de stăpânit, însă tot Biblia ne ghidează cum trebuie să abordăm această forță interioară: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” - Efeseni 4:26.

În versetul introductiv observăm cu stupoare pentru unii cum însuși Domnul Iisus Hristos s-a mâniat când a văzut lipsa de rânduială cu care iudeii se obișnuiseră în jurul templului din Ierusalim. Nu doar s-a mâniat, Domnul Iisus chiar a recurs la distrugerea bunurilor materiale ale cetățenilor când a văzut cât de denaturată le era credința: „Casa Mea, casă de rugăciune se va numi, iar voi o faceți peșteră de tâlhari” - Matei 21:13.

Mânia ce l-a cuprins pe Domnul Iisus Hristos s-a răsfrânt asupra lucrurilor materiale cărora iudeii le dădeau o importanță mai mare decât cea a templului sau a sufletelor lor. Acest episod violent al Mântuitorului nu a rănit pe nimeni ci doar a aruncat lucrurile pe pământ ca o trimitere că toate acestea sunt pământ și cenușă, noi trebuie să ne înălțăm sufletul la Dumnezeu căci acolo își are obârșia acesta. Din icoana alungării vânzătorilor din templu observăm cum Domnul Iisus arată către templu ca și cum ar spune că acolo aparține sufletul vostru, nu aici în piață la lucrurile vremelnice.

Nu rămâne decât să ne rugăm pentru liniștea familiei lui George Floyd, să ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă un dialog constructiv între liderii comunităților afro-americane și autorităților federale și statale pentru a ajunge la un consens și a găsi o modalitate reală de conviețuire.

Ne rugăm de asemenea și pentru familiile și sufletele ofițerilor și oamenilor de ordine ce au murit în aceste confruntări stradale încercând să restabilească ordinea publică.

Lucrurile materiale cu siguranță că se mai pot recondiționa, chiar și monumentele istorice distruse, însă o viață pierdută pentru o ură manifestată absurd nu se mai regăsește.

Dumnezeu să ne lumineze pe fiecare pentru a înțelege evanghelia iubirii lăsată de Domnul Iisus Hristos și să mai înțelegem rostul nostru în această lume.

Să ne rugăm pentru o lume mai bună, lume în care ne pregătim să-i introducem pe copiii noștri!

Părintele George.