„Acum dar, împărați, Purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătura, judecătorii pământului” - Psalm 2:10

14 Iulie 1789 va rămâne ziua cea mai importantă din istoria națiunii franceze, ziua izbucnirii Revoluției Franceze, marcată printr-o insurecție a circa patruzeci de mii de parizieni care au luat cu asalt celebra închisoare medievală Bastilia construită în secolul al XIV-lea, în timpul Războiului de 100 de ani dintre Anglia și Franța.

Scopul luării cu asalt a Bastiliei a fost de a-și procura armament pentru o iminentă ripostă a gărzilor regelui Louis al XVI-lea, eliberarea presupușilor deținuți și cooptarea lor în rândul revoluționarilor. Surprinzător, doar șapte deținuți au fost găsiți încarcerați între zidurile măreței închisori fortificate a Parisului.

Totuși, scopul insurgenților a fost atins, ei aprovizionându-se cu treizeci de mii de puști și 12 tunuri, armament suficient pentru a-și dobândi încrederea că pot schimba regimul autoritar regal din Franța. Regele Louis al XVI-lea, realizând că tronul sau era în primejdie, ordonă armatei regale să se retragă în cazărmi fără a riposta insurecției.

Cu toții am auzit de sintagma „căderea Bastiliei”, însă trebuie să știm că această sintagmă nu se referă doar la căderea cetății fortificate în mâinile revoluționarilor, ci se referă efectiv la distrugerea și demolarea întregii structuri. Bucată cu bucată, zidurile cetății au fost demolate, o parte din pietre fiind luate ca suveniruri iar altele vândute fraudulos. Cu cele mai multe materiale rezultate din demolare s-a construit însă Podul Concorde ce traversează Sena.

Cheia cetății a fost și ea recuperată de insurgenți și ulterior trimisă în dar în Statele Unite unde se află până astăzi la muzeul Mount Vernon de lângă Washington DC, necropola primului președinte american George Washington. Am avut bucuria să vizitez acest muzeu cu mulți ani în urmă împreună cu soția, la prima noastră întâlnire.

Imediat după cucerirea Bastiliei, revoluționarii, bazați pe armamentul obținut, înființează Garda Națională Franceză dotând-o pentru o eventuală confruntare cu armata regală. Chibzuința regelui Louis face ca această confruntare să nu se întâmple și astfel începe Revoluția Franceză, în urma căreia Franța trece de la monarhie la o formă de monarhie constituțională.

Căderea Bastiliei a adus cu siguranță bucuria victoriei, însă a creat și foarte multă panică. Parizienii se temeau de o perioadă de lipsă de leadership, o perioadă de foamete, se temeau foarte mult de instabilitate și chiar de un război civil prin înarmarea masivă a populației. Această panică creată a făcut ca nimeni să nu sărbătorească festiv începutul Revoluției Franceze decât un an mai târziu după ce se stabilise un dialog social între casa regală și societatea civilă.

Ziua Națională a Franței de fapt a fost adoptată abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1880, după o dezbatere publică asupra celor mai importante evenimente din timpul Revoluției Franceze. S-a căzut astfel de acord ca ziua de 14 Iulie, căderea Bastiliei, să fie cea mai potrivită și onorantă de a fi sărbătorită ca zi națională.

Națiunea franceză acordă o mare atenție acestei zile și ei sunt extrem de mândri de victoria lor împotriva monarhiei medievale. Pe străzile Parisului, în mod special pe bulevardul Champs-Élysées, au loc defilări pe cuprinsul întregii zile, muzeul Louvre oferă vizitatorilor intrare gratuită, Tour Eiffel are spectaculoase focuri de artificii și multe alte evenimente culturale și artistice au loc în interiorul Franței și în ambasadele acesteia din alte țări.

Nu putem decât să salutăm națiunea franceză la acest ceas aniversar și să le spunem:

VIVE LA FRANCE!

Purtăm în gând și în rugăciune și pe toți conaționalii noștri ce viețuiesc în interiorul acestei frumoase și deosebite națiuni. La Mulți Ani tuturor românilor din Franța!

A consemnat părintele George Acsente.