Iubiții mei frați în Hristos!

Din perspectiva unui preot, am aflat în Anul Domnului 2020 că există și morți vii pe pământ!

Activitatea mea misionară mă face uneori martor al unor realități crunte văzând cât de ușor se poate ruina cea mai importantă virtute creștină de care vă vorbeam în cuvântul de învățătură de duminica trecută, și anume virtutea iertării și a toleranței aproapelui.

Sfânta Scriptură ne învață că „Toți ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut” - Romani 3:12. Pentru a înțelege mai în ansamblu regăsirea în fața stării de păcat și greșeala în fața lui Dumnezeu, bine ar fi să citim măcar capitolul 3 din epistola Sfântului Pavel către Romani, sau chiar toată epistola. Cu siguranță am privi cu alt fel de ochi dreptatea noastră și cunoașterea noastră a adevărului suprem.

Nu trebuie să fii preot pentru a observa această deteriorare a relațiilor interumane, pentru că ele astăzi nu se mai observă doar la scaunul spovedaniei. Mediul virtual și sursele de socializare electronică abundă din păcate de mesaje ostentative, mesaje ce nu ajută nici sufletului omului și nici culorii politice apărate, de multe ori apărate fără a cunoaște măcar lucruri elementare despre doctrina politică a vreunui partid sau grup politic. Alterarea relațiilor de prietenie se observă destul de ușor în mediul virtual, însă este mult mai șocant din perspectivă duhovnicească să afli cum membri ai aceleiași familii ajung efectiv să se urască, să nu mai aibă dorința de a se așeza împreună la cină pentru că disensiunile politice fac ca cina să fie toxică, în loc să fie cel mai frumos moment al zilei unde ar trebui să ne depănăm experiența de peste zi.

Observăm prietenii vechi și foarte vechi ce s-au deteriorat iremediabil considerându-se unii pe alții „morți în viața aceasta” excluzând orice șansă de împăcare, jelind efectiv relațiile pierdute, întocmai cum cei vii îi jelesc pe cei morți.

Sunt oameni care pot trăi fără relații de socializare, cum ar fi pustnicii care se izolează voluntar de societate, însă trebuie să știți că inima acestora este cât un ocean de larg deschisă sentimentului de prietenie. Toți cei din „lume” sunt prietenii acestora căci ei nu pot trăi în sentiment de ură, decât ura pentru păcat. Însă pentru noi cei din „lume”, oamenii sociali, poate deveni o adevărată tortură degradarea unor relații de prietenie sau chiar pierderea unor oameni dragi din cercul nostru de prieteni, de care ne separă și ne diferențiază doar opțiunea noastră politică. Disensiuni politice au existat tot timpul în lume, nici nu mai are rost să vorbim despre perioada regimului comunist când oamenii suduiau partidul și conducătorii lor, însă chiar dacă era un regim totalitar aveau totuși pe lângă frica de a fi dați în vileag, o oarecare decență și chiar un simț al umorului. Astăzi mulți dintre cei care discută politica o fac într-un mod crispat și gata să atace pe celălalt ce are o viziune diferită, fără a ține cont că acela este un membru de familie sau o persoană foarte apropiată. Atunci când sunt și copii prin preajmă, care ne văd argumentând atât de agresiv politica, nu facem decât să îi îndoctrinăm și pe ei și să creștem o generație și mai agresivă de micuți „politicieni”.

Dragii mei, nu este absolut niciun păcat să discutăm politica zilei, au discutat-o și străbunii noștri, o discuta și Ilie Moromete cu sătenii lui.

Nu este un păcat sau o trădare să ne arătăm orientarea noastră politică, în schimb ea trebuie făcută cu decență și cu responsabilitate fără a pretinde că știm adevărul absolut, ori că favoritul nostru este imaculat și infailibil. Dacă privim critic, toți politicienii au și părți bune și părți mai puțin bune, toți promit multe și mărunte în sesiunile electorale și uită să facă un bilanț la sfârșitul acestora. De fapt, ei se cunosc foarte bine intre ei, unii au chiar afaceri comune, însă în sesiunile electorale se acuză reciproc pentru a oferi spectacol în primul rând electoratului. Ei nu sunt atât de afectați când se acuză reciproc cum suntem unii dintre noi când stricăm relații de prietenie sau familiale. După alegeri, cineva va avea un discurs de învingător și celălalt de învins, își vor da mâna și își vor ura succes unui altuia și noi vom rămâne cu amărăciunea singurătății la care aceștia au contribuit.

Politica este bine să o discuți atât timp cât simți că cel de lângă tine nu se simte ofensat de opinie. În momentul când apropiatul nostru se simte jignit, nu mai este politică ci este îndoctrinare sau chiar radicalism. Politica este frumoasă și indispensabilă unei societăți și unei democrații, încă și filosofii greci o făceau, însă ea trebuie să aibă o decență mai ales între creștini. Dumnezeu înalță și doboară regii, ne spune cartea lui Solomon și trebuie să lăsăm și voia lui Dumnezeu să lucreze în acest sofisticat proces. Mai mult, cel mai important este atunci când totul se va termina și se va declara un învingător, trebuie să acceptam ca voie a lui Dumnezeu care a decis astfel. Este lipsită de raționament expresia „not my president”, această expresie o putem folosi ca referință la președintele unei corporații însă nu la președintele unei națiuni atât timp cât decidem să rămânem cetățeni ai acelei națiuni.

Biserica are datoria de a se ruga pentru cârmuitori, fie că ne plac ori nu ne plac acei cârmuitori. A făcut-o chiar și pentru conducătorii ce odinioară dărâmau biserici și prigoneau clerici, are chiar o rugăciune specială în cadrul Sfintei Liturghii ce se rostește mereu și zice astfel:

„Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică; pentru cei ce în curăție și în viață cinstită viețuiesc, pentru ocârmuirea țării acesteia, și Ție ne rugăm, și cerem: dă lor, Doamne, pașnică și înțeleaptă ocârmuire, și pace lumii Tale, ca și noi, întru liniștea lor, viață pașnică și netulburată să viețuim, în toată cucernicia și curăția”.

Creștinii nu pot deveni pasivi în momentul citirii acestei rugăciuni și nici nu pot cere slujitorului să o elimine căci ea este din trunchiul slujbei stabilită de Sfinții Părinți. Nu știu dacă conducătorii noștri au luat la cunoștință că Biserica noastră creștin ortodoxă se roagă pentru ei la fiecare slujbă, însă noi avem datoria de a o face indiferent dacă persoana este pe placul nostru ori nu.

Noi preoții avem datoria de a face apel la prudență și înțelepciune în iconomia acestei situații. Cum vom proceda în viitor în repararea relațiilor interpersonale pierdute nu prea știm observând foarte multă înverșunare și patimă. Mai putem să contribuim cu rugăciunea permanentă pentru pace și bună conviețuire și să îl rugăm pe Bunul și Milostivul Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să trecem cât mai puțin afectați de această încercare ce se adaugă la marea povară a virusului Corona ce s-a abătut asupra noastră.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu noi toți. Amin.

A consemnat Părintele George.