Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul și lumea întreagă s-au făcut ele singure.

Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereții casei un covor prea frumos.

A întrebat atunci pe vecin:

- „Cine a făcut covorul acesta?”

Gazda îi răspunse liniștit:

- „Nimeni”.

- „Cum așa, nimeni?”

Omul îi răspunse liniștit:

- ”Uite-așa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi. El s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur”.

Necredinciosul s-a supărat:

- „Vorbești aiurea, vecine!”

- „Ba nu vorbesc de loc aiurea. Dumneata îmi tot spui că nu-i Dumnezeu, și că soarele, pământul și celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e așa, atunci și dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aș crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?”

Necredinciosul a plecat nasul în pământ și din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a-început și el a crede.