„Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul pogorându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” - Ioan 1:32-34

Frați Creștini,

Săptămâna trecută am prăznuit Boboteaza sau Epifania, ziua când Domnul nostru Iisus Hristos, la plinirea vârstei desăvârșite de 30 de ani, își îndreaptă de bună voie pașii de-a lungul râului Iordan pentru a-l întâlni pe ultimul profet din istorie, Ioan Botezătorul. Acesta îndemna lumea la o grabnică pocăință căci Fiul lui Dumnezeu, profețit de toți profeții dinainte, este „chiar aici în mijlocul nostru” gata să restaureze chipul lui Dumnezeu din Om, să aducă pacea lui Israel, să-i învie pe cei drepți pentru Rai și să deschidă porțile raiului pentru fiecare suflet pocăit.

Ioan Botezătorul a declanșat o adevărată revoluție duhovniceasca între evreii ce îl urmau la râul Iordan, mustrându-i foarte aspru pe păcătoși și îndemnându-i la Botez ca legământ al pocăinței lor. Mulți dintre ei își aplecau grumazul pentru a fi botezați, alții se îndepărtau rușinați, regăsindu-se fiecare în vorbele aspre ale Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.

Ioan știa că Mesia este deja născut între oameni. El L-a simțit încă dinainte să se nască, tresărind la întâlnirea dintre Fecioara Maria și Elisabeta, pe când acestea erau însărcinate. Ioan, care-și petrecuse toata viața în pustiul Iordanului trăind o viață extremă și austeră cu intenția de a se purifica, Sfânta Scriptură ni-l prezintă ca pe un om fără cusur, impecabil, nepătat de vreo întinăciune și care se hrănea doar cu lăcuste și miere sălbatică. Haina sa era una la fel de aspră ca și viața, făcută din păr de cămilă. Băutura amețitoare nu se atinsese de buzele sale și astfel trăia o viață în Lumină, ce îl făcea să cunoască planul de mântuire al lui Dumnezeu. Ioan știa despre sosirea iminentă a lui Mesia la Iordan și-L vestea pe Acesta ca „cel mai mare decât mine, căruia nu îi sunt vrednic să îi dezleg cureaua încălțămintei” și care ne va boteza cu Apă și Duh.

Chiar și așa, cu toată luminarea lui Dumnezeu, Ioan când îl vede pe Hristos, vede în acesta toată Dumnezeirea. Văzându-L, se înspăimântează când este solicitat să îl boteze și pe El, ne-așteptându-se la o astfel de solicitare. Hristos îl încurajează să îndeplinească acest act pentru a arăta încă din început supunere și recunoștință față de legea mozaică ce domnea peste Israel. Am observat această supunere chiar din primele zile de viață când la 8 zile a fost dus la Templu de Sfânta Fecioară pentru a fi Tăiat Împrejur, supunându-Se unui ritual foarte vechi al iudeilor. Trebuie să știm că nicio tradiție, niciun ritual din legea lui Moise nu au fost încălcate de Hristos.

Botezul lui Ioan nu era un ritual atât de vechi însă era un ritual bine împământenit și simboliza renunțarea la o viață întinată, ceea ce era exclus să existe în persoana Mântuitorului. Însă Hristos, pentru a încuraja și susține botezul lui Ioan, înaintează și el în apă și îi cere lui Ioan să îl boteze.

Pentru a nu rămâne cunoscut doar lui Ioan, care îl cunoștea în Duh pe Hristos, Dumnezeu rânduiește ca public să fie observată puterea Duhului Sfânt sub formă de Porumbel și glasul Tatălui care a întărit această minunată prezență. Pentru aceasta se mai numește „Epifanie” sau „Teofanie” căci are loc arătarea și auzirea celor trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl care-și face auzită vocea, Fiul care a intrat fizic în apa Iordanului și Duhul Sfânt care S-a pogorât și S-a unit cu Fiul.

Este momentul oficial al începerii activității misionare a lui Hristos și roadele nu întârzie să apară. Imediat după Botez, Domnul Hristos petrece în post și rugăciune deplină timp de 40 de zile în pustie, ca mai apoi la întoarcere, ucenici ai lui Ioan Botezătorul, precum Andrei, fratele său Simon Petru, Ioan, Iacob, Nathaniel și toți ceilalți până la 12, reprezentând cele 12 triburi ale lui Israel, urmează Domnului.

Pentru noi creștinii ortodocși praznicul bobotezei are o însemnătate deosebită. Noi credem că firea apelor se schimbă prin lucrarea Duhului Sfânt și săvârșim o slujbă specială de sfințire a apei pe care credincioșii o iau după o iconomie bine prestabilită. Cu această Apă Sfințită credincioșii își stropesc casele ori de câte ori este nevoie, își stropesc holdele cei din mediul rural, își stropesc vitele și gospodăriile pentru a chema în ajutor Duhul Sfânt și toată puterea dumnezeiască ce sălășluiește în Apa Sfințită. Totodată, praznicul bobotezei mai marchează și încheierea ciclului liturgic din jurul Crăciunului.

Ziua de 6 Ianuarie mai marchează și ziua când creștinii ortodocși de Rit Vechi prăznuiesc Nașterea Domnului. Comunitatea noastră abundă cu frați creștini din Basarabia ce urmează calendarul vechi și doresc să le transmit Crăciun Fericit! Nașterea Domnului să aducă pace, bucurie, liniște și sănătate în sufletele lor și ale noastre.

Dumnezeu să ne binecuvânteze cu Harul Său. Amin.

Părintele George Acsente.