Sfântul Maxim Mărturisitorul
Frați Creștini.
În ziua de 21 Ianuarie, Biserica Creștin Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Născut spre sfârșitul secolului al VI-lea (aproximativ 580) în Constantinopol, Sfântul Maxim Mărturisitorul este caracterizat de părintele Dumitru Stăniloae drept o „Somitate a gândirii teologice”, părintele Stăniloae traducând masiv din lucrările exegetice ale Sfântului Maxim Mărturisitorul.
Deși născut în spațiul bizantin din Constantinopol, el avea rădăcini genealogice solide din cultura siriană, fapt ce face să reflecte în lucrările sale un rafinament dogmatic și poetic net superior teologiei greco-latine.
Sfântul Maxim Marturisitorul provenea dintr-o familie nobilă ce l-a ajutat să parcurgă un traseu academic excepțional. El a studiat Origenismul, fiind pătruns în tinerețe de acest curent respins de Biserica și combătut în al V-lea Sinod Ecumenic, dar de care s-a lepădat public prin mărturisire, cel puțin de anumite aspecte cum ar fi preexistențianismul sau apocatastaza. Cu toate acestea, în lucrările sale, în mod special în opera „Răspunsuri către Talasie” care este parte din volumul al III-lea al Filocaliei, observăm o clară influență Origenistă, fără a încălca normele curate ale învățăturilor dogmatice creștin-ortodoxe.
Opera Sfântului Maxim Mărturisitorul este pentru noi preoții și pentru teologi în general cea mai abundentă sursă de lectură în perioada de formare pastorală, fiind predată intens în seminariile teologice. Cel mai valoros lucru rămas de la Sfântul Maxim este „Dihotomia Mântuitorului Iisus Hristos”.
Această dreaptă învățătură a fost adoptată în al VI-lea Sinod Ecumenic din Constantinopol, unde s-a combătut învățătura greșită a „Monotelismului”. Acest derapaj dogmatic făcea referire la o singură fire, și anume cea Dumnezeiască prezentă în Iisus Hristos, excluzând existența unei firi umane în Acesta.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost cel mai lămuritor în această privință, susținător în acest demers teologic avându-l pe Papa Martin din Roma. Pentru această îndreptare a credinței, ambii au suferit multă prigoană, Papa Martin fiind ucis în exil iar Sfântului Maxim tăindu-i-se mâna dreaptă din umăr pentru a nu mai scrie niciodată împotriva monotelismului și smulgându-i-se limba din rădăcină pentru a nu mai vorbi niciodată.
Învățăturile teologice ale Sfântului Maxim Marturisitorul sunt un adevărat izvor de Apă Vie pentru fiecare creștin în parte. Am putea crede că, datorită rafinamentului teologiei sale, aceste învățături se adresează elitei teologice, sau că ar fi o „teologie de cabinet”. Nicidecum, din acest izvor se adapă oricine este dornic de înălțare duhovnicească, însă trebuie să recunosc că este nevoie de un exercițiu mai profund al minții, este nevoie de un apetit dezvoltat al lecturii spirituale al fiecărui creștin în parte pentru a fi captat de o astfel de învățătură profundă. De exemplu, niciunul dintre Sfinții Părinți ai bisericii nu vorbește atât de clar și explicit despre procesul de despătimire a omului. Acest proces trebuie să ne preocupe pe toți, de la cei mai înalți conducători ai bisericii până la credinciosul de rând. Despătimirea este principala taină a creștinului desăvârșit fără de care vom trăi permanent într-o „vale a plângerii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață cel mai eficient cum putem trece prin procesul de despătimire. Fără lectură individuală îmi este greu să fac aici o analiză a procesului de despătimire recomandat de Sfântul Maxim Mărturisitorul, în schimb pot trage o concluzie din recomandările sale: procesul de despătimire sau a dezrobirii de păcate este unul permanent. Omul trebuie să lupte în fiecare zi cu patimile sale și să trăiască cu o conștiință că niciodată nu este suficient de desăvârșit ci mereu, până la ultima suflare, trebuie să luptăm pentru asceza noastră, pentru desăvârșire și imitare a lui Iisus Hristos.
Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Maxim Mărturisitorul, să ne binecuvânteze și să ne lumineze mintea spre a înțelege dreapta credință pentru care Sfântul Maxim s-a luptat și este recunoscut ca un mare Sfânt al Bisericii Creștin Ortodoxe.
Părintele George Acsente.