"Stiu să fiu și smerit, stiu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belșug și în lipsă" Filipeni 4:12

Hristos în mijlocul nostru, este și va fi! 

Iubiți credincioși,

Bun găsit din nou la încheierea lunii Noiembrie, sperăm că sănătoși și bucuroși. Pentru mine luna Noiembrie a fost una spornică în slujire și plină de bucurie că nu am avut nici un caz de Covid-19 în sânul parohiei și implicit nu am pierdut nici un enoriaș. Spun acest lucru raportându-mă la situația dezastruoasă petrecută luna aceasta în România, unde încă ne stă mintea la cei dragi.

Dragii mei, așa cum vă îndemn mereu în Sfânta Biserică, vă îndemn și aici; să ne bucurăm de orice zi pe care Dumnezeu ne-o așterne înainte și la sfârșitul fiecărei zile să fim recunoscători și mulțumitori Creatorului că ne-a oferit-o în dar. Mâine, națiunea americană sărbătorește oficial Ziua Recunoștinței.

Biserica ne învață că fiecare zi este una a recunoștinței, căci "Fară de El, nu putem face nimic" Ioan 15:5 și fiecare zi din viața noastră este un cumul infinit de acțiuni și fapte personale ce le îndeplinim doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Cum am putea să așezăm capul pe pernă seara fără să împreunăm mâinile și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tot. Ce altceva mai semnificativ decât aceasta pandemie, în care mulți dintre noi sunt smulși din viața aceasta, ar trebui să se întâmple pentru a realiza că suntem atât de mici și neputincioși fără ajutorul lui Dumnezeu?

Pentru om, mulțumirea este considerată o virtute, ea nu este ceva natural în firea lui ci se cultivă odată cu dezvoltarea intelectuală dar mai ales odată cu dezvoltarea spirituală. Un individ cu o trăire spirituală precară nu poate dezvolta prea ușor sentimentul de mulțumire, acesta de multe ori se resemnează, fatalizează și disperă, zicând în sinea sa "ce voi face eu" sau "pentru mine nu mai există nici o șansă".

Creștinul pătruns de Harul lui Dumnezeu ia mai degrabă exemplul dreptului Iov "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat" Iov 1:21.

Creștinul trăitor în Har, aplică în viața personală sfatul Sfântului Pavel care ne îndeamnă să fim bucuroși și în "smerenie" adică în lipsuri, și în "prisos" adică în abundentă; să fim mulțumitori "și sătui și flămânzi" Filipeni 4:12.

Știu că este foarte greu să fii mulțumitor când nu ai haine în dulap sau când nu ai mâncare în cămară, însă câți dintre noi nu suntem mânioși, întristați și veșnic nemulțumiți chiar cu dulapul plin cu mâncare și haine?

Câți dintre prietenii noștri nu au probleme în casă fără a avea nici o lipsă? Acestea frații mei se datorează faptului că nu conștientizăm că pe toate le facem doar cu voia și ajutorul lui Dumnezeu. Unii obțin o diplomă ce îi propulsează mai sus sau chiar în fruntea societății și repede își asumă acea diplomă doar prin merite personale și fără contribuția lui Dumnezeu.

Oare chiar așa să fie? Meritul este fără îndoială al lui Dumnezeu dragii mei, EL i-a înzestrat în primul rând cu o minte mai limpede și mai cumulativă, i-a binecuvântat poate cu o familie mai înstărită și mai preocupată de educația lor, le-a deschis oportunități și le-a dat curaj să nu le evite, și astfel a contribuit Dumnezeu la propulsarea fiecăruia în societate.

Cu toate acestea frații mei, nu toți semenii au parte de astfel de oportunități și binecuvântări de la Dumnezeu. Biblia ne învață că atunci când "ne rodește țarina" să nu ne zidim hambare mai mari, ci să dăm din prisosul nostru celor mai defavorizați.

Biserica noastră Sfinții Împărați vă oferă șansa să vă manifestați generozitatea și mulțumirea față de Dumnezeu acum în preajma Crăciunului, prin programul "Shoebox" unde putem și ne dorim să îmbrăcăm în pragul iernii 95 de copii ce nu primesc aceeași dragoste precum copiii noștri biologici.

Să nu uităm că și ei, în suferință și amărăciunea lor, sunt tot copiii lui Dumnezeu, să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim ce poate conține rugăciunea acestor copii cu mai puține posibilități?

Ce cred ei despre noi cei la care ne-a rodit țarina mai mult? Răspunsul meu pastoral este că, acești amărâți ai sorții ne pun într-o postură destul de dificilă în fața lui Dumnezeu.

La acest proiect de a bucura 95 de copii amărâți, am reușit să colectăm doar 60% din suma necesară. Nu ne-am ridicat bara prea sus pentru parohia noastră ci eu cred că acest mesaj nu a ajuns la urechile tuturor fraților noștri, de aceea vă îndemn fraților dacă doriți, să vă alăturați cu încredere acestui proiect de caritate.

Să nu prăznuim Ziua Recunoștinței doar împreunând mâinile și multumindu-i lui Dumnezeu doar la nivel declarativ, să purcedem efectiv la a ajuta pe cei mai defavorizați. Biserica noastră este mereu atentă cu cei sărmani prin bugetul de caritate de 10% acordat la începutul fiecărui an, ori de câte ori am avut un proiect de caritate ne-am ridicat la înălțime, cu doar o lună în urmă, la sugestia ierarhilor noștri, am colectat $500 pentru victimele uraganului Ida din vara trecută, jertfă pentru care vă mulțumesc personal.

Acum la aniversarea Zilei Recunoștinței, doresc să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru familie, pentru preoție și nu în ultimul rând pentru dragii mei enoriași pe care îi păstoresc. Dumnezeu să ne țină uniți și să ne conducă cu bine spre un sfârșit creștinesc.

Părintele George Acsente.

Happy Thanksgiving Day!