“Am ieșit din apă foarte înfrigurat, dar plin de bucurie și pace. Și cu sentimentul tot mai puternic că am ajuns acolo unde îmi era locul. Primirea mea în Biserica Ortodoxă Română este un mare privilegiu” - Paul Kingsnorth

Acum două săptămâni am avut o reacție în buletinul nostru parohial despre drama unei familii din Suceava, unde un prunc pe nume Iustin și-a pierdut viața imediat după administrarea Tainei Sfântului Botez. Mi-am arătat acolo îngrijorarea personală către un fenomen de reținere a fraților de credință ortodoxă de a-și boteza copiii în urma acestei drame. Este mult prea devreme să avem o statistică în această privință, însă eu anticipez o creștere a numărului de copii ce se vor trezi peste ani că nu au primit Sfântul Botez după naștere din această cauză. Ce mă îndeamnă să cred așa este faptul că deja circulă câteva petiții spre a fi semnate de părinți pentru a schimba ritualul botezului sau chiar de abținere a botezului pruncilor. La nivelul de vulnerabilitate a creștinilor de astăzi, fără îndoială că aceste petiții nu vor rămâne fără un efect în timp.

Pe când unii umblă cu jalba în proțap pe la autoritățile statului să modifice Botezul, iată citeam de curând un articol ce relata despre un Botez cu totul special. Un scriitor pe nume Paul Kingsnorth, ce este apreciat în mediul literar ca fiind „cel mai mare scriitor în viață” din Marea Britanie, primește Sfânta Taină a Botezului din mâna și Harul duhovnicului său, un preot român ce slujește pentru comunitatea românească din orașul Galway în Irlanda.

Este posibil ca numele Paul Kingsnorth să nu rezoneze pentru mulți dintre noi, însă o mică incursiune în profilul scriitorului ne dezvăluie că el este cu adevărat un scriitor complex: romancier, scriitor, poet și un înflăcărat ecologist. Ajuns la vârsta de 49 de ani, cu o carieră impecabilă, iată-l căutând și aflând răspuns întrebărilor existențiale în sânul Bisericii Ortodoxe. Pentru Kingsnorth nu a fost nevoie de o convertire, el vine dintr-un mediu ateu și primește chemarea de la Dumnezeu în urma propriilor documentări despre creștinism, către Biserica Ortodoxă, adică spre Biserica drept slăvitoare, posesoare a teologiei autentice, originară și apostolică.

Ar fi o ironie să credem că Paul Kingsnorth a îmbrățișat creștinismul dintr-o pură întâmplare. Din experiență vă spun că un om cu o astfel de cultură studiază cam tot ce se poate studia despre creștinism până ajunge să-și plece grumazul în apa Sfântului Botez. Kingsnorth nu este un talisman pentru Biserica Ortodoxă Română prin încreștinarea sa în această Biserică, însă ar trebui să fie un apel de deșteptare pentru mulți dintre noi, în mod special pentru „filosofii” ce consideră Biserica Ortodoxă o epavă eșuată și ancorată în medievalism. Nicidecum fraților, Biserica Ortodoxă este și va rămâne Biserica Harică a lui Dumnezeu, întemeiată în ziua cinzecimii când Domnul Iisus Hristos S-a înălțat întru Slavă iar Sfinții Apostoli au întemeiat și au propovăduit această mare lucrare în care ne aflăm și noi. Dacă nouă ni se pare un lucru firesc să fim Creștini Ortodocși, născuți fiind în familii Ortodoxe, trebuie să realizăm cât de mult înseamnă acest lucru, să realizăm în mod special noi cei din diaspora căci poate în casa vecinului nostru de altă naționalitate și altă credință este o mare frământare „care este Doamne credința cea adevărată”. Paul Kingsnorth, un meșter al cuvintelor, un om de cultură și artă, a descoperit și i s-a descoperit de către Dumnezeu, după cinci decenii de viață, că acesta este drumul care duce spre Dumnezeu. Ortodoxia este credința originară pentru care Hristos S-a jertfit ca noi să fim vii și după ce murim.

Fratelui nostru de credință Paul nu i s-a părut o credință rudimentară și învechită, din contră, a ales să primească Botezul Ortodox din propria convingere. Preotul care l-a Botezat a mărturisit că nu a insistat chiar deloc să se boteze, avertizându-l „Să nu te aștepți să vezi Îngeri zburând prin Biserică dacă te botezi".

După Botez, Paul Kingsnorth a declarat: „Mă așteaptă o călătorie de o viață, dar mă simt de parcă deja am ajuns acasă”. Exact acesta ar trebui să fie sentimentul fiecăruia dintre noi Creștinii Ortodocși, să ne simțim că suntem „acasă” căci spune una dintre rugăciunile Bisericii ce ar trebui să zguduie orice conștiință „În Biserica Slavei Tale stând, în Cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu”.

Îi dorim lui Paul un parcurs plin de virtute prin hățișurile vieții sale de Creștin, Dumnezeu să îl binecuvânteze și să îl inspire să scrie cu același talent și despre noua sa viață de Creștin, să scrie despre Sfinți, despre Biserică, despre schimbarea ce o va simți de la trecerea de la viața de păgân/ateu la cea de Creștin. Nici nu mă îndoiesc că nu o va face, ținând cont de înclinația sa de scriitor.

La Mulți Ani în Hristos, Paul Kingsnorth.

Părintele George Acsente.