Administrarea Tainei Botezului

„Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” - Matei 28:19

Frați Creștini,

Am aflat cu toții cu consternare despre drama unei familii din Suceava al cărei fiu de doar șase săptămâni și-a pierdut viața imediat după administrarea Tainei Botezului.

Ziua pe care părinții copilului pe nume Iustin au ales-o pentru a-l îmbrăca în haina luminoasă a Botezului s-a dovedit a fi una tragică, când trupul pruncului se va întoarce în mormânt după o foarte scurtă călătorie pe pământ, sufletul lui se va întoarce înapoi la Creator și familia va îmbrăca haina de doliu în schimbul hainei luminoase de sărbătoare cu care ar fi trebuit să se îmbrace la un astfel de eveniment religios.

Un alt motiv corect și bine întemeiat (de data aceasta) pentru presă de a aduce în discuție activitatea liturgică și sacramentală a bisericii, și bineînțeles motiv de dezamăgire pentru credincioși sau de hulă pentru cei ce oricum huleau Biserica și clerul. Ca preot al Bisericii Ortodoxe și ca lider spiritual al Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Atlanta nu pot rămâne indiferent la astfel de evenimente și pe această cale aș dori să-mi spun punctul de vedere în această speță și să mă adresez celor ce iubesc Biserica noastră și își manifestă credința ortodoxă în acest sfânt locaș.

Nu știu cu siguranță ce s-a întâmplat la acel Botez, însă din ce am citit au fost câteva greșeli de logică și de procedură.

În primul rând era vorba despre un copil născut prematur. Într-o astfel de situație, Botezul se administrează la orice moment după naștere DOAR dacă apar complicații după naștere și medicul înștiințează familia despre un oarecare pericol iminent în care se află noul-născutul. Acesta se numește Botez de urgență și se face doar prin stropire întreită cu apă sfințită în cadrul Slujbei Botezului.

Faptul că Iustin, prunc născut prematur, a fost Botezat la doar șase săptămâni într-un ritual normal (prin afundare) a fost o greșeală ce s-a dovedit a fi fatală din partea preotului și implicit a familiei dacă nu a cerut ca pruncul să nu fie afundat complet în apă (nu știu dacă familia a cerut sau nu preotului oficiant acest lucru).

În al doilea rând este o mare rătăcire, pe care lumea o ridică la nivel de învățătură de credință, să botezi cu orice preț un copil în primele 40 de zile de viață. Preotul este responsabil să facă o analiză a fiecărei mame și a fiecărui prunc nou-născut în momentul citirii Moliftei de 8 sau 40 de zile și să recomande în funcție de fiecare caz în parte un reper temporal despre Taina Sfântului Botez. Acest reper trebuie să reflecte anumite zile când nu se săvârșește Taina Botezului, să reflecte starea fizică a nou-născutului și să mai reflecte și condiția fizică a mamei, ținând cont că recuperarea după o naștere prin cezariană poate dura extrem de mult.

Nu în ultimul rând, aș dori să adresez și tehnica administrării Sfântului Botez.

Canonic vorbind, Botezul este absolut valid prin completă afundare, tot valid este și cel prin introducerea pruncului în Cristelniță, poziționat în picioare, și cu palma dreaptă se toarnă apa întreit din Cristelniță pe creștetul pruncului, și tot valid este și cel prin stropirea întreită a pruncului, aceasta, așa cum am spus, fiind întâlnită doar la Botezurile de urgență.

Nu doresc să-mi hulesc colegii preoți, însă niciodată nu am înțeles de ce unii dintre ei insistă cu dârjenie să aleagă opțiunea scufundării întreite, fără măcar o analiză fizică a pruncului, când pot opta pentru varianta mult mai sigură de a ține pruncul în picioare în Cristelniță și a-l boteza tot în numele Sfintei Treimi, turnându-i întreit apa cu mâna dreaptă pe creștet.

În activitatea mea de preot, o singură dată am fost solicitat în mod expres de o familie să săvârșesc un Botez prin afundare. Era un băiețel cam la cinci luni de zile și nu am văzut nicio problemă să purced la o astfel de tehnică, antrenat fiind pentru o astfel de procedură în timpul educației teologice pe un manechin (o păpușă de dimensiunile unui nou-născut cu care fiecare student exersa cufundarea în Cristelniță). Bineînțeles că a fost un Botez frumos, familia pruncului fericită și eu un pic mai emoționat.

Anual, în Biserica noastră săvârșim zeci de Botezuri. Odată cu apariția rețelelor sociale, fotografii de la administrarea Tainei Botezului mai apar public, și am fost apelat și apostrofat de diverși „ultra ortodocși” de ce nu fac Botezul prin cufundare. Mi-am folosit argumentele menționate mai sus însă pentru unii semeni nu funcționează, vor cu orice preț să streseze și să tortureze pruncul.

Aceste practici extreme, vă spun cu sinceritate, nu au nimic în comun cu Botezul. Sfântul Ioan Botezătorul, când L-a Botezat pe Domnul Iisus Hristos la Râul Iordan, a luat apă și a turnat pe creștetul Domnului și Duhul Sfânt S-a pogorât peste Hristos și glasul Tatălui a mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.

Cu adevărat o mare dramă s-a petrecut la Botezul pruncului Iustin din Suceava. Ne rugăm ca Dumnezeu să ierte pe cei care cu încăpățânare rămân ancorați și încorsetați în niște ritualuri extreme, fără rost. Iustin și-a căpătat locul râvnit de noi toți în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că el nu a apucat să guste din fructul dulce-amar al păcatului și totodată a apucat și să primească Taina Sfântului Botez, chiar dacă într-un mod atât de tragic.

Oare noi preoții, Biserica ca instituție, dumneavoastră credincioșii învățăm ceva din aceasta dramă? Cât de frumoasă ar fi trebuit să fie ziua de Botez pentru Iustin și familia lui, însă neghiobia omenească sau excesul de zel au transformat totul în lacrimi și într-o usturătoare palmă dată din nou Sfintei Biserici.

Frați Creștini,

Ne rugăm cu toții pentru regăsirea liniștei familiei lui Iustin și vă îndemn pe fiecare să rămâneți credincioși Bisericii și Tainei Sfântului Botez. Este atât de important ca fiecare dintre dumneavoastră să aveți o relație personală cu preotul pe care îl împuterniciți să oficieze Taina Botezului pentru copiii sau nepoții dumneavoastră. Spun aceasta pentru că într-un fel este dialogul între preot și o familie necunoscută și în alt fel este dialogul între preot și o familie activă în sânul bisericii ce nu se sfiește să ceară preotului o atenție sporită în anumite spețe.

Nădăjduiesc și mă rog Domnului ca această dramă din Suceava să nu influențeze negativ gândirea tinerelor familii din comunitatea noastră, intervenind rezerve în a-și boteza pruncii. Oricum în Biserica noastră avem de dus multă muncă de lămurire cu câteva familii care au copii ce trebuiau botezați demult iar astfel de vești dramatice nu fac decât să complice și mai mult această muncă de lămurire ca părinți să-și boteze pruncii.

Eu voi rămâne același preot extrem de atent la viața atât de fragedă și firavă a noilor-născuți. La aceasta se mai adaugă experiența de tată a celor trei copii pe care îi am. Voi avea aceeași tandrețe și atenție în săvârșirea Sfântului Botez și mă rog Bunului Dumnezeu să ferească pe oricine de astfel de accidente oribile.

Părintele George Acsente.