„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” - Ioan 20:25

Hristos a Înviat!

Iubiți credincioși,

Zilele acestea, precum un ecou în mintea noastră, parcă încă auzim aceste cuvinte grăite de către Sfântul Apostol Toma și pe care Sfânta Evanghelie ni le-a oferit duminica trecută. În cuvântul de învățătură oferit am făcut o mică referire la aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Toma și neputința unora dintre noi de a crede în Dumnezeu fără a-L putea vedea fizic cu ochii noștri trupești.

Necontemporaneitatea noastră cu Domnul Iisus face această vedere fizică pur și simplu imposibilă. Astfel, credința noastră este adeseori pusă la încercare, mai ales în această societate de astăzi super tehnologizată și inclinată să creadă doar ceea ce se poate atinge ori vedea, în aceste timpuri când internetul este plin de tot felul de teorii conspiraționiste și greu de crezut pentru unii dar ridicate la nivel de dogmă de alții. Iată că astăzi, mai mult ca oricând, oamenii sunt foarte sceptici și aplică deseori acest scepticism și asupra credinței în Dumnezeu.

Avem noi nevoie să îl vedem pe Dumnezeu pentru a crede? Cu siguranță că avem nevoie să îl vedem pentru a argumenta credința noastră în fața celor necredincioși. Avem noi oare argumente suficiente să convingem un necredincios de existența lui Dumnezeu? Cu siguranță avem suficiente argumente: în primul rând evidențele lăsate în univers la creație, cosmosul acesta complex și perfect funcțional ca precizia unui ceas de calitate care nu ar putea funcționa fără de un Ceasornicar sofisticat; în al doilea rând, toate cele patru sfinte evanghelii ne asigură că îl vedem în fiecare clipă pe Dumnezeu în imaginea unui om în suferință și nevoi! Îl vedem pe Dumnezeu în ochii fiecărui flămând, gol, bolnav sau întemnițat cu care ne exercităm virtuțile noastre: „Adevărat vă zic vouă, întru cât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” - Matei 25:40. Acestea toate sunt evidențe ale existenței lui Dumnezeu și cele din univers și orice mână întinsă spre ajutor.

În decursul istoriei omenirii avem și evidențe și istorisiri ale arătării lui Dumnezeu oamenilor sfinți precum Patriarhul Avraam care L-a întâlnit pe Dumnezeu treimic la Stejarul din Mamvri însă s-a arătat sub forma unor trei Sfinți Îngeri, ori profetul Moise care l-a văzut pe Dumnezeu în Rugul Aprins însă și aici Moise îl vede doar cu spatele căci strălucirea Slavei Sale l-ar fi ucis pe Moise.

Rostim într-o rugăciune a slujbei înmormântării „Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință, spre care nu cutează nici oștile îngerești”. Și îngerii care străjuiesc tronul dumnezeiesc se sfiesc să privească spre Tatăl creator însă noi, niște firi întinate în tot soiul de păcate, am dori să-I vorbim dacă se poate față către față, sau poate chiar să îi dăm sfaturi sau să-I cerem socoteală pentru nefericirea noastră?

Sfântul Toma a fost rânduit de Dumnezeu să ceară acest lucru. El nu a rostit din necredință acele cuvinte ci din pronia lui Dumnezeu pentru ca noi să fim încredințați de Învierea Domnului Iisus Hristos în Trup și Suflet.

Chiar și așa au fost erezii multe despre Învierea Domnului în același Trup în care a trăit, deși era un Trup îndumnezeit și capabil de lucruri uimitoare cum ar fi pătrunderea prin uși încuiate sau dispariția la cina din Emaus când a binecuvântat și a frânt pâinea.

Frați Creștini,

Noi trebuie să cerem „sfârșit creștinesc vieții noastre”, ceea ce înseamnă exact conservarea stării de credință în Dumnezeu, să deschidem larg ochii sufletești și să observăm toate evidențele cosmice și terestre ale existenței lui Dumnezeu. Să nu uităm că unul dintre cei mai mari preoți duhovnici ai țării noastre, Părintele Teofil Pârâianu, a fost nevăzător din naștere. El nu a avut binecuvântarea noastră de a vedea un soare strălucitor pe cer sau un copac înflorit în pădure, cu toate acestea sfântul părinte Teofil vedea așa de clar cu ochii aceștia sufletești la care fac și eu referire.

Dumnezeu este Viu și domină tot universul. El se ascunde de ochii noștri biologici în beneficiul nostru pentru că dacă El s-ar lăsa observat de noi, nu ar mai rămâne niciun mister pentru restul vieții noastre, am cădea nu doar într-o mândrie ucigașă. Ne aducem aminte de acea Sfânta Icoană cu scara ce duce către Iisus și un suflet cade de la ultima treaptă - acela reprezintă sufletul căzut în păcatul mândriei „iată, m-am mântuit, l-am văzut pe Domnul”. Aici foarte mulți creștini protestanți cad în păcat, considerându-se deja mântuiți că „m-am pocăit, L-am văzut pe Domnul”. Care dintre noi ar mai avea chef să-și exercite virtuțile dacă am avea o întâlnire personală cu Dumnezeu? Ce rost ar mai avea să luptăm pentru restul vieții noastre dacă am vedea cât de minunat este Raiul și prezența lui Dumnezeu? Aceasta este frumusețea ființei umane și a confirmat-o și Domnul Iisus în evanghelie „Pentru că ai văzut Toma, ai crezut? Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut”.

Dumnezeu cel ce a Înviat să ne binecuvânteze și să ne ocrotească.

Părintele George. - preluare din 2020/04/22