Hristos a Înviat!

Din voia Domnului, biserica noastră Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost din nou în atmosferă de sărbătoare la sfârșitul săptămânii trecute. Spun "din voia Domnului", gândindu-mă că anul trecut, căzând sub incidența pandemiei de Coronavirus, nu am putut beneficia de această ceremonie de suflet cu care ne obișnuisem de 27 de ani de când a luat ființă Biserica noastră în comunitatea românească din Atlanta.

Anul acesta, sărbătoarea Hramului bisericii a început oficial Vineri, 21 Mai, cu Sfânta Liturghie, unde am avut co-slujitor și pe părintele David Hudson alături de numeroși credincioși participanți. A fost o slujbă deosebit de frumoasă și intensă, în cadrul căreia am înălțat o rugăciune specială pentru ctitorii (membrii fondatori) bisericii trecuți în viața veșnică. Ne-am rugat pentru odihna sufletelor lor și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că a sădit gândul cel bun în mintea lor de a înființa prima Sfântă Biserică Ortodoxă într-o comunitate destul de mare chiar și la vremea respectivă, 1993.

O comunitate de creștini ortodocși fără o Biserică este o comunitate fără suflet și chiar fără orizont, gândindu-ne că sunt copii de botezat, tineri de căsătorit și vârstnici de înmormântat. Însă înaintea tuturor, sunt sfintele zile de Duminică unde trebuie să ne plecăm genunchiul smerit în fața unei sfinte Icoane și să îl rugăm pe Dumnezeu pentru cele de trebuință sufletelor și trupurilor noastre.

Am menționat că "oficial" a început Hramul bisericii Vineri dimineață, însă neoficial acesta a început cam cu 10 zile mai înainte, când un grup de enoriași împreună cu preotul paroh au pregătit logistic desfășurarea banchetului pentru Hram. Această ceremonie mai este cunoscută și ca Festivalul de Primăvară al bisericii noastre la care extindem invitația și altor musafiri de origine română și nu numai. Dacă în anii anteriori aveam o oarecare dinamică a Hramului, anul acesta am fost nevoiți să apelăm la intuiție mai mult decât în anii precedenți, neștiind dacă vom avea un număr tot așa mare de musafiri, sau oamenii sunt încă bulversați și intimidați de această perioadă pandemică.

Trecuseră deja aproape 20 de luni de zile de când noi nu mai susținusem un festival la Biserica noastră și cu toții, cei din organizare, eram super încântați și recunoscători că Dumnezeu ne-a ajutat să scoatem de la păstrare toate cele necesare unui astfel de eveniment.

Sâmbătă 22 Mai, dis-de-dimineață, au început bunii noștri voluntari să se strângă în curtea bisericii și fiecare și-a făcut ultimele retușuri și aprovizionări ale propriilor departamente. În jurul prânzului, încet-încet au început să apară primii vizitatori, o frumoasă muzică de fundal i-a primit cu căldură, simțurile mirosului și mai apoi și ale gustului au început să fie răsfățate cu delicioasele noastre mâncăruri tradiționale. Odată ce numărul vizitatorilor a crescut, un program artistic deosebit de frumos a fost prezentat de cântăreți profesioniști și un tânăr talent debutant. A fost o după-amiază călduroasă dar presărată cu multă bucurie a reîntâlnirii unora cu alții.

A treia zi, Duminică 23 Mai, am început-o așa cum se cuvine, cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la care a participat un număr impresionant de credincioși, foarte mulți dintre ei împărtășindu-se.

După Sfânta Liturghie am ieșit cu toții în curtea bisericii care, spre uimirea mea, era plină de oameni și de verva cunoscută a unui festival autentic. S-a înălțat o rugăciune cu cântare la unison superbă, a troparului "Hristos a Înviat". S-au intonat imnul de stat al României și cel al Americii și s-a dat startul festivalului. Încă de la începutul ceremoniei de duminică, teama mea că oamenii vor fi bulversați de pandemie s-a spulberat. Oamenii au început să vină grupuri, grupuri și curtea devenise extrem de animată și veselă. Voluntarii festivalului și-au regrupat forța și au făcut tot posibilul ca liniile de așteptare la mâncare și băuturi să fie cât mai scurte, preotul paroh a supravegheat atent și a suplimentat cu alți voluntari unde era nevoie. Odată cu scurgerea timpului, oamenii deveneau și mai bucuroși de revedere, muzica parcă suna și mai frumos, copiii parcă nu se mai săturau să frământe un soi de lut de olărit sau să picteze naiv icoanele Sfinților Împărați Constantin și Elena care ne-au adunat pe toți la streașina bisericii. Abia pe la ora 6 seara și-au permis și voluntarii să mai reducă din turație și să mai respire, deși parcă langoșii niciodată nu erau suficienți.

Sincer, am văzut lacrimi de bucurie pe fețele multor participanți, bucurie că Dumnezeu ne-a ajutat să ne mai îmbrățișăm unii cu alții, să ciocnim o băutură, să mai aflăm cât de greu sau de ușor a trecut fiecare peste această perioadă groaznică de izolare.

Astfel a fost primul Hram al bisericii post-pandemic. O bucurie mare pentru fiecare și totodată o boare de speranță peste Sfânta Biserică Sfinții Împărați Constantin și Elena din Atlanta, speranță că oamenii rămân atașați de comunitate, că nu și-au pierdut nădejdea în Dumnezeu și că viața, cu bune și rele, trebuie să meargă în continuare.

Recunoștință și mulțumiri tuturor voluntarilor și sponsorilor hramului bisericii noastre. Dumnezeu să ne ocrotească cu al Său Har și să ne răsplătească tuturor jertfelnicia de a sluji aproapele.

A consemnat Pr. George Acsente.