Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.

Într-o zi, mergând la biserică, monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:

– Ziua bună!

– Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!

– Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!

– Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!

– Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!

– Nu duc lipsă de nimic!

– Dar tu n-ai nici o nevoie?

– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă.