" Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" Matei 18:20.

Iubiții mei credincioși.

Hristos în mijlocul nostru.

Bine ne-am regăsit pe această cale a buletinului nostru parohial.

Aflându-ne în cea de-a treia săptămână după Rusalii, m-am gândit să vă stârnesc curiozitatea despre subiectul spiritual ce va încorona cea de-a patra duminică după Rusalii, adică duminica viitoare.

Stârnirea curiozității are că scop motivarea fiecăruia dintre noi de a participa la Sfânta Liturghie. Nu este nici un secret faptul că participarea credincioșilor în general, nu doar la Biserica noastră, este încă foarte scăzută din cauza unui an și jumătate de anxietate și stres generat de aceasta pandemie mondiala.

Așa cum am spus deseori, fiecare trebuie să luptăm pentru a ieși cât mai integri și sănătoși din această situație. În primul rând să avem grijă de sănătatea noastră fizică prin protejare, și în rândul doi să avem grijă de sănătatea noastră spirituală. Am ales să pun "în primul rând" sănătatea trupească, pentru simplul fapt că doar sănătos trupește poți fi viu pentru a clădi și recondiționa o sănătate duhovnicească. În momentul când nu vom mai fi vii, va fi și momentul dării de seamă în fata lui Dumnezeu despre starea generală a sufletului nostru, până atunci cu toții trebuie să lucram la restaurarea relației noastre cu Dumnezeu.

Participarea și comuniunea la viața liturgică a Bisericii a fost, este și va fi principala pârghie a restaurării și menținerii relației cu Dumnezeu. Rugăciunea constantă făcută în afara spațiului Bisericii rămâne cea mai ușor de accesat pentru noi, însă aceasta poate fi ușor ignorată de unii și nu este suficient pentru nici unul dintre noi. Rugăciunea comuna a Bisericii rămâne cea mai puternica și eficientă, căci spune Mântuitorul Hristos că " Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" Matei 18:20.

Rugăciunea comună a Bisericii s-a dovedit a fi mult mai puternică decât cea individuală, Părintele Gheorghe Calciu menționa de multe ori că "Rugăciunea este precum lumina unei lumânări aprinse. Dacă unești două lumânări, luminozitatea vă creste, dacă unești mai multe, vor genera o lumina mult mai intensă și va lumina mult mai bine". La fel este și rugăciunea. Cea comună a Bisericii nu o anihilează pe cea particulară de acasă, însă este mult mai intensă și folositoare pentru fiecare credincios în parte.

Duminica aceasta care vine, a patra după Rusalii, Sfânta Biserică ne va prezenta și ne va hrănii spiritual o pericopă evanghelică de la Matei, capitolul 8. Doresc să vă dau câteva indicii pentru a înțelege puterea rugăciunii comune despre care vorbeam mai sus.

În capitolul 8, evanghelistul Matei prezintă câteva minuni săvârșite de Hristos. În deschiderea capitolului ne prezintă vindecarea unui om lepros și continuă cu textul ce se va citi Duminica la Sfânta Liturghie, și anume cu vindecarea de la distanță a unui om; argat al unui Sutaș Roman.

Bineînțeles că vindecarea omului în suferință este centrul, miezul minunii săvârșite de Hristos, însă ce ne fascinează cel mai mult este atitudinea stăpânului acestui om suferind. Sutașul Roman, pagân de fel, ne impresionează prin gestul lui de a se îngriji de sănătatea slugii sale, însă cel mai fascinant lucru din acest test este că credința Sutașului Roman îl uimește pe Hristos.

De-a lungul vieții publice a Mântuitorului, doar doua situații au fost când Hristos este uimit. Prima data l-a uimit neacceptarea Sa în Nazaretul natal când Domnul a realizat că nici un Profet nu este bine primit în patria sa, și a doua oară a fost uimit de credința acestui Sutaș Roman.

Oare ce l-a impresionat atât de mult la acest om pagân? Cel mai probabil l-a impresionat reacția acestuia când Hristos se auto-invita în casa sa. Deși pagân, acesta simte Puterea și Harul lui Dumnezeu ce se manifestă în persoana lui Hristos. Câteva capitole mai sus, putem găsi în Sfânta Scriptura exemplul evreului Zaheu care îl invită cu încredere și fară prejudecați pe Hristos în casa sa. Zaheu, deși evreu, nu era nici decum mai curat decât Sutașul Roman, ba dimpotrivă, nu făcuse niciodată un gest atât de nobil de a se îngriji de un slujbaș al său. Cu toate acestea, îl invită pe Domnul în casa sa, fară a tine cont că acolo ar fi fost un loc întinat pentru o astfel de personalitate.

Sutașul Roman l-a uimit pe Hristos prin gândirea sa: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele" Știa că este atât de puternic Hristos că putea să-i vindece sluga de la distanță.

Observați frați și surori cât de importantă și puternică este rugăciunea comună a Bisericii? Oare nu s-a rugat Sutașul Roman și la casa sa pentru sănătatea slujbașului sau? Oare nu putea cu usurință să îl lepede și să îl înlocuiască cu un alt slujbaș?

Să mergem și noi la Biserica, și să credem cu adevărat că mergem în fața lui Hristos și să îi cerem și noi cu umilință precum Sutașul: Doamne, nu sunt vrednic să te primesc sub forma Sfintei Împărtășanii, nu sunt vrednic să intri sub aceasta forma sub acoperișul sufletului meu cel întinat în multe feluri de păcate, însă te rog Doamne să-mi tămăduiești sufletul meu cel șubrezit și îndurerat de lipsa faptelor mele cele bune"

Amin.

A consemnat,

Părintele George Acsente.