Sfantul Munte Athos

Hristos în mijlocul nostru!

Binecuvântări și salutări de la Sfântul Munte Athos.

Frați creștini, ne aflăm deja în Săptămâna Albă, ori Săptămâna Brânzei! Anul acesta, a rânduit Dumnezeu ca o parte din această săptămână să o petrec aici, în Muntele Athos din Grecia.

Pentru monahii din Sfântul Munte, această săptămână nu are o relevanță prea mare, deoarece ei nu consumă carne niciodată. Cu toate acestea, la fiecare slujbă se aude citindu-se despre renunțarea la carne și pregătirea pentru Postul Mare.

Am fost foarte atent la aceste citiri și, din nou, am realizat că postul are o valență mult mai înălțătoare decât simpla renunțare la anumite feluri de mâncare! Renunțarea la carne în această săptămână nu este, de fapt, o postire, ci o pregătire pentru a pătrunde în complexitatea postului, începând de săptămâna viitoare. Aceste alimente la care renunțăm treptat ne ajută, de fapt, la adevărata postire a simțurilor noastre, ne sprijină în efortul nostru de a fi mai înfrânați cu trupul nostru, să nu mai fie robit și biruit de patimi, să fim mai umani cu cei din jurul nostru, să ne observăm mai întâi slăbiciunile noastre și abia apoi pe ale celorlalți.

Petrecem de câteva zile momente deosebite, alături de un grup de creștini din parohia noastră din Atlanta, aici, în Muntele Athos. Este uimitor cum trăiesc acești oameni care au tot cinci simțuri, la fel ca noi! Pentru ei, viața aici, în Athos, este tot ce contează. Pot părea pentru noi, cei din afara muntelui, niște ființe nefericite, poate chiar ciudate, însă, în preajma lor, se simte că sunt cei mai fericiți oameni de pe pământ, pentru că în sufletele lor este loc doar pentru Dumnezeu.

Nu sunt debordant de prietenoși, nu zâmbesc așa cum suntem noi obișnuiți să vedem în societatea americană, nu vorbesc atât de mult cum suntem noi obișnuiți să palavragim întruna. Slujbele sunt săvârșite într-o liniște deplină, unde nimeni nu se foiește și nu se plimbă fără rost prin biserică, ceea ce poate lăsa impresia, pentru cei dinafară, că sunt oameni ciudați.

O mare bucurie și binecuvântare ne-a oferit Dumnezeu întregului grup de pelerini la Muntele Athos. Ne pregătim, cu regret, să părăsim acest loc sfânt, pe care au pășit și pășesc, de peste o mie de ani, nenumărați sfinți – adevărate mărgăritare ale lui Dumnezeu. Nu întâmplător, supranumele acestui loc este „Grădina Maicii Domnului”. Multe sunt minunile săvârșite de Maica Domnului aici, în Sfântul Munte! Oriunde mergi, în centrele monahale, te întâlnești cu istorie și cu icoane făcătoare de minuni.

Am stat și am observat, dragii mei enoriași din grupul de pelerinaj, cum s-au așezat smeriți în genunchi în fața sfintelor icoane făcătoare de minuni și s-au închinat, unii dintre ei chiar cu lacrimi în ochi. O adevărată feerie pentru mine să călătoresc cu acest grup de oameni buni și cu frică de Dumnezeu! Ne-am înțeles perfect și ne-am simțit în siguranță, bine unii în compania celorlalți. Singura excepție a fost ghidul nostru român, pe care l-am angajat, și care era cam morocănos mai tot timpul. 😊

Frați creștini, vă doresc tuturor un post binecuvântat, să petreceți în pace și să sporiți în lucrurile bune.

Faceți-vă planul să participați la cât mai multe slujbe din Postul Mare – eu plănuiesc să fiu la toate, dacă Dumnezeu îmi dă sănătate. Urmăriți cu atenție paginile noastre electronice de comunicare, pentru a nu omite nimic din ceea ce se întâmplă la biserica noastră în timpul Postului Mare.

Așa să ne ajute Dumnezeu să parcurgem acest drum până la marele praznic al Învierii Domnului!

Din Muntele Athos,
Părintele George.