48 de zile până la Marea Zi a Paștelui

Ziua întâi a Postului Mare

Frați Creștini,

Deja am început numărătoarea inversă până la Sfânta și Marea zi a Paștelui, ați realizat?

Numărătoarea inversă cuprinde 40 de zile până la Sâmbăta lui Lazăr, continuă cu Sfânta zi de Florii și se prelungește până la Duminica Mare a Învierii Domnului, totalizând un număr de 48 de zile de Post.

Astăzi este prima zi din Post și mai este cunoscută drept Lunea curăției, de fapt toată săptămâna este cunoscută drept săptămâna curăției, despre sensul "săptămânii curăției" ne vorbește Sfântul evanghelist Matei în primele 18 versete din capitolul 6.

Lunea "curăției" nu trebuie confundată cu o tradiție complet greșită din anumite zone ale României unde se perpetua o învățătură greșită numită "polocanie" prin care se înțelegea permisivitatea creștinilor de a mai consuma ce a mai rămas de la lăsatul secului, adică mâncare de frupt, pentru a evita risipa. Săptămâna curăției nu înseamnă "curățirea vaselor de mâncare de frupt, ci curățirea sufletului nostru.

“ Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” Matei 6: 1-18.

Este timpul să ne pregătim pentru Marea Zi a Paștelui.

Ziua a doua a Postului Mare

Cu gândul că lectura de la evanghelistul Matei de ieri vă făcut un pic mai atenți și alerți la urcușul duhovnicesc al Postului, vă indemn să reveniți asupra textului de ieri și să insistați asupra lui. Cu siguranță o să descoperiți că începe să aibă efect asupra voastră.

Dacă crezi în sinea ta că ai avut un început extraordinar de bun al Postului prin ziua de ieri, atunci sigur ai început greșit. Trebuie să urmăm îndemnul Sfântului părinte Ilie Cleopa de a ne întoarce la începutul rugăciunii când mintea nu ne stă concentrată sau se mândrește cât de sfântă și rugătore este.

Continuăm în ziua a doua să împletitm rugăciunea cu faptele bune, generozitate și grija de a nu-l supăra pe aproapele nostru. Faceți un efort suplimentar astăzi și alegeți să fiți consistenți în ceea ce v-ați propus.

Nu-i judecați pe cei din jur pentru fapele lor, ci judecați-vă doar faptele pe care le faceți voi.

Aveți privirea sus spre ziua Învierii Domnului Iisus Hristos și gândiți-vă cât de curați și pregătiți sunteți că să-L Întâlniți.

Rugați-vă mai mult azi decât ieri și o să știți când ați pus un bun început la acest urcuș duhovnicesc.

Mai avem doar 47 de zile până la Paști.

Ziua a treia a Postului Mare

Insistă pe petele ruginii cauzate de păcate!

Suntem aproape la mijlocul săptămânii curăției și știu că se pare uneori că pedalăm în gol fără a observa rezultate vizibile, însă petele păcatului nu tot timpul sunt superficiale!

Petele păcătui deseori sunt precum mucegaiul, pare doar o pojghița pe care o înlăturăm fără a observa rădăcinile înfipte adânc în trupul și sufletul nostru, și din aceste rădăcini observăm poate chiar în ziua următoare un nou strat proaspăt de "mucegai". La rădăcină păcătui trebuie insistat cu perseverentă și cu "dezinfectantul" potrivit pentru a le anihila.

Acestea sunt: rugăciunea stăruitoare zilnică; agheasmă și anafură pe stomacul gol; paza gurii și dragostea făță de semeni. Toate acestea adăugate Postului sunt năucitoare pentru cele mai adânci rădăcini ale păcatului.

Rugăciune: Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ajuta-mă să petrec Postul acesta cum nu am mai petrecut nici unul până astăzi! Da-mi putere să pot posti, să mă pot ruga și să particip cât pot de mult la slujbele bisericii. Fă Doamne să strălucească lumina dumnezeirii Tale și în mine păcătosul, că Tu ești Dumnezeu care miluiești și sfințești toate. Amin.

Ziua a patra a Postului Mare

Cu siguranță fiecare dintre noi am făcut efort oricât de mic sau de mare pentru a lăsa o amprentă a postului asupra noastră în cele aproape 4 zile de Post.

Efectul străduinței noastre depinde doar de fiecare persoană în parte. De regulă creștinul întâmpină dificultăți majore în asceză, generate doar de rănile sufleteșt și nu de cele trupești. Aproape nici unul dintre noi nu ne mai amintim despre o tăietură, o zgârietură sau orice fel de rană a trupului suferită în copilărie, însă o traumă sufletească este foarte greu de uitat și mulți dintre noi avem mari dificultăți să trecem peste ele chiar după ce trecem pe la scaunul de spovedanie. Abuzurile, trădările, ne-realizările profesionale, eșecul în dragoste, eșecul în educația copiilor, etc. Sunt lucruri extrem de greu de depășit și acceptat, însă raționamentul nostru ne șoptește căci anumite lucruri nu mai pot fi schimbate oricât de mult ne-am strădui să le schimbăm.

Nu putem lăsa anumite nerealizări ce nu mai pot fi schimbate să ne demoralizeze și să ne facă viața mizerabilă, toate trebuie privite cu discernământ și analizat ce se mai poate face, ce mai putem schimba. De multe ori multe trebuiesc puse în registrul uitării și să ne acceptăm viața așa cum este ea, și să mergem mai departe pe calea pocaintei.

Chiar dacă uneori ni se pare că cerul este limita, nu putem ține chiar totul în balans; le mai lașăm și în mâna lui Dumnezeu.

Iată ce îndemn găsim în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 12:17-21:

“Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.”

Asa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Ziua a CINCEA a Postului Mare

În gândul de ieri am menționat complexitatea rănilor sufletești. Știați că singurul antidot în vindecarea rănilor sufletești este iertarea?
Iertând pe cei ce ne-au cauzat răni și suferințe vom putea să lăsăm în trecut durerile și să găsim resurse să trăim fericiți. Vedeți cât de înțeleaptă este Biserica pentru că duminica trecută înainte de începutul postului a pus ziua iertării. Biserica știe că avem nevoie de iertare pentru a închide rănile suferinței noastre și ele să rămână veșnic închise.
Cum am putea să ne curățim în săptămâna curăției dacă din rănile noastre supurează încă infecție dăunătoare? Faceți voi primul pas spre iertare, cereți-vă iertare celor cu care aveți conflicte, faceți milostenie către un om în nevoie, participați la slujbele bisericii, îmbrățișați-vă soția/soțul, trimiteți o felicitare scrisă rudelor din România și nu vă bizuiți doar pe comunicarea electronică. Eu promit că nu mă voi rezuma la a scrie aceste îndemnuri ci o să le pun eu însumi în practică. Pe tine ce te retine să le aplici? Curaj și astfel vei vedea cât de mult ți se va schimba starea sufletească. Nu fi timid, nu te teme! Nu le lua doar ca un indemn de la mine căci nu sunt ale mele. Oare nu ne spune Domnul Iisus Hristos astfel?

“Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.“ Matei 5 23-25

Ziua a Şasea a Postului Mare

Ne pregătim să încheiem prima săptămână a postului "Săptămână Curăției".

Unii dintre noi ne regăsim într-o stare de reverie duhovnicească generată de postire, de controlare a temperamentului, de generozitate, dar în mod special de participarea la slujbele bisericii ce sunt un adevărat nectar duhovnicesc.

Ştiu că este dificil pentru mulți să participe la slujbele de seară, știu că în multe familii sunt angajați și soțul și soția și extenuarea fizică ne împiedică de a participa la slujbe. Nu trebuie să deznădăjduim dacă nu am putut ține pasul cu programul liturgic al bisericii.

Mâine este Duminică, ziua Domnului și o vom dedica cu toții lui Dumnezeu. Dacă din varii motive nu putem participa, nu este sfârșitul lumii, privim cu speranță înainte și ne punem în gând să participăm pe viitor.

Nimic nu ne împiedică să fim buni, să fim altruiști și să îl iubim pe Dumnezeu. Este anevoios urcușul duhovnicesc dar și răsplata este pe măsură!

Cum am putea uita cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: “Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” Matei 7:13-14

Ziua a Şaptea a Postului Mare

Încheierea primei săptămâni a postului este marcată de Biserică prin Duminica Ortodoxiei. În perioada medievală, biruințele în luptă ale generalilor erau celebrate de către Împărat printr-o paradă a triumfului. De obicei unui corp al armatei îi era înălțat un mausoleu al triumfului așa cum este și Arcul de Triumf din București înălțat în anul 1922 și dedicat victoriei din primul război mondial al armatei române ce a luptat de partea forței aliate.

Tot astfel și Biserica sărbătorește în prima duminică a postului mare victoria dreptei credințe ortodoxe asupra ereziilor din primele opt veacuri ale creștinismului, în mod special apărarea sfintelor Icoane, motiv pentru care în această duminică se fac procesiuni ale creștinilor cu sfintele Icoane.

La o dimensiune mai mică, fără a pretinde că cineva să ne înalțe lauri, și cei care am postit putem spune că purtăm o biruință a trupului nostru de a reuși să se înfrâneze împotriva poftelor și ispitelor.

Poate nu este pentru fiecare o biruință absolută, însă fruntea sus căci se așterne înainte o nouă săptămâna cu noi provocări dar și cu șanse noi de biruință.

O să înțelegem mult mai bine despre biruințele căpătate pe parcursul postului, în noaptea sfântă a Învierii Domnului când Sfântul Ioan Gură de Aur ne va spune că nici cel ce a biruit în ceasul al 12-lea să nu se întristeze!

La Mulți Ani tuturor creștinilor ortodocși în victorioasa zi a Ortodoxiei.

Troparul (Imnul) Ortodoxiei: “Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare de greșalele noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea.”

Ziua a opta a Postului Mare

Săvârșind procesiunea în jurul bisericii cu sfintele Icoane ieri, am observat cu câtă bucurie copilașii parohiei au purtat în mâini Icoanele sfinte pe care le venerăm la slujbe. M-am gândit mult la acel moment din timpul procesiunii, ca mai apoi să particip la Vecernia Pan-Ortodoxă cu mulți creștini ortodocși, unde episcopul Andrei a prezentat o lectură despre "Icoana lui Hristos din mine".

Episcopul Andrei a făcut o referință din timpul seminarului când la o astfel de procesiune, un preot pe care l-a întrebat ce Icoană dorește să poarte la procesiune, acesta a răspuns: "pe tine". Nu pentru că ar fi fost el vreun sfânt, ci pentru a ne aduce aminte că am fost creați cu toții după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Cu adevărat, văzând puritatea copiilor din parohia noastră purtând Icoanele deasupra capetelor realizăm că îl vedem pe însuși Dumnezeu în chipurile lor.

"Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte." Matei 18: 3-5

Fără a ne copilări, suntem chemați de Domnul Iisus Hristos la inocența și curăția pruncilor.

Ziua a noua a Postului Mare

Păstrăm numărătoarea inversă în jurnalul nostru către Învierea Domnului, conștienți fiind că importantă nu este doar numărătoarea ci de fapt înălțarea noastră spirituală.

Numărătoarea inversă spre Paști nu o facem în aceiași manieră precum numărăm secundele la cumpăna dintre ani, ci cu pauze de reflecție pentru a observa ce efect are Postul asupra noastră.

Cum observăm dacă are vreun efect în schimbarea lucrurilor în bine asupra noastră? Prin cele trei modele mântuitoare (pârghii) oferite de acest sezon duhovnicesc și anume: rugăciunea, postirea și sporirea faptelor bune.

Trebuie că fiecare dintre noi să ne concentrăm cât putem de mult asupra acestor trei pârghii, pentru că am citit în gândul de ieri căci noi suntem "Icoane vii". Cum ar putea o icoană vie să stea inertă? Uneori chiar Icoanele de pe iconostasul bisericii lăcrimează, cu atât noi trebuie să fim mai dinamici în faptele noastre mântuitoare, cei care încă mai avem suflare.

Însuși psalmistul David ne îndeamnă "toată suflarea să îl laude pe Domnul". Dacă rugăciunea și postirea este la îndemână tuturor, mulți dintre noi fie că suntem confuziei fie că nu știm cum să procedăm la săvârșirea faptelor bune. Dacă cineva are dificultate în această privință, vă rog să întrebați preoții bisericii și vă vor îndruma.

Ținta schimbării noastre duhovnicești o găsim în psalmul de pocăință a lui David (Psalmul 50): “ Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. .Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.”

Ziua a zecea a Postului Mare

Am menționat foarte des zilele acestea în gândurile mele duhovnicești despre necesitatea înmulțirii faptelor bune de-a lungul postului.

Nu este un imbold lăuntric al meu ci o virtute promovată și aplicată în însăși viața Sa de către Domnul Iisus Hristos. El a fost milostiv și grabnică ajutător tuturor celor ce erau în orice fel de suferință și neajunsuri. A vindecat pe cei betegi, a înmulțit pâini și pești pentru a hrăni pe cei flămânzi și a iertat păcatele celor greșiți.

În primul rând Domnul Iisus a aplicat în propria Sa trăire această virtute, dar a și îndemnat că toți dintre noi să o facem, aceasta o găsim în Sfânta Evanghelie de la Matei ".

“Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” Matei 25:35-40

Iată astfel descoperim mai clar cum în fiecare dintre noi reflectă o Icoană a lui Dumnezeu, căci în imaginea unui om neajutorat este chiar însuși Dumnezeu. Îngrijind un om în neajunsuri, ajutăm pe însuși Dumnezeu și implicit pe noi înșine. Vă îndemn să nu încetați să fiți buni, să fiți grabnic ajutători cu cei în nevoi, fie că o faceți organizat prin Biserică sau alte organizații gen "Open hands Atlanta" fie că o faceți în ascuns după alt îndemn scripturistic "Să nu știe stânga ce face dreapta" continuați să fiți generoși și aduceți zâmbete pe chipurile oamenilor necăjiți.

Ziua a unsprezecea a Postului Mare

Dacă în gândul de ieri am reflectat un pic asupra milostenie, astăzi aș dori să ne aruncăm o privire asupra celei de-a doua pârghie duhovnicească ce ne stă la dispoziție în acest urcuș duhovnicesc către Învierea Domnului, și anume, RUGĂCIUNEA.

Uneori milostenia depinde de anumiți factori externi, în mod special de propria bunăstare, deși Biblia ne învață că nu trebuie să așteptăm să oferim doar din prisosință, exemplu având în pilda femeii ce a făcut milostenie din puținul ei. Dacă unii dintre noi ne autoimpunem motive să nu fim milostivi, atunci când vorbim de cea de a doua unealtă duhovnicească, rugăciunea, nu mai există cale de negociere.

Rugăciunea trebuie oferită lui Dumnezeu de către toată suflarea, indiferent de religie, sex sau culoare. Indiferent dacă suntem oameni trăitori în lume sau în centre monahale (mănăstire) toți trebuie să aducem ofranda rugăciunii noastre lui Dumnezeu. Că viețuitori În lume avem obligația creștină de a ne ruga în paricular dimineața și seara și tot odată înainte și după fiecare masă pe care o servim.

Pentru aceste rugăciuni vă invit să accesați acest link .

Aseară la ora de cateheză un participant a avut nevoi de o lămurire la rugăciunile meselor. Cu siguranță nu este nici un păcât să spunem rugăciunea Tatăl nostru înainte și după masă, este mult mai bine decât să nu rostim nimic, acționând că și cum ceia ce am servit la masă este o resursă materială inepuizabilă ce ni se cuvine zi de zi, eventual fără nici un efort.

Observăm mai ales în zilele acestea cât de des și insistent se vorbește despre o penurie a alimentelor. Aceste penurie s-au întâmplat de-a lungul istoriei și cu siguranță se vor mai întâmplă. Îmi aduc aminte din poveștile bunicilor ce ne vorbeau despre foametea de după războaiele mondiale, sau știm despre "great depression" din America dintre anii 1928-1933, de fapt a fost o foamete la nivel mondial ce a aruncat omenirea în disperare și luptă pentru supraviețuire.

Oricât de industrializată și performantă ar fi agricultura în zilele noastre, oricâte baraje de acumulare și sisteme de irigații am deține, dacă Bun și Milostivul Dumnezeu nu ar varsă ploaie în cantități potrivite și la timpul potrivit, omenirea ar fi aruncată în haos în doar câțiva ani de lipsă a ploii.

Din această cauză omul rațional este dator să facă diferență între masa din bucătărie și ieslea din grajdul vitelor. A nu se interpreta sub formă de insultă, însă atunci când uităm să facem o Sfântă Cruce înainte și după masă, nu este nici o diferență între una și alta.

Pentru cei ce dorim să ne perfectionăm programul de rugăciune al meselor, vă invit să atașați acest link.

Puteți să vă imprimați aceste rugăciuni și să le atașați pe frigider sau undeva ușor accesibil în bucătărie pentru a le folosi împreună cu familia.

Mergem înainte prin a 11 a zi a postului, cu credință în Dumnezeu. Fiți buni unii cu alții!

Ziua a doisprezecea a Postului Mare

Să hrănești pe cei flămânzi, să dai speranță celor din închisoare, să vizitezi un om bolnav, acestea nu sunt "minuni" pe care le putem face, Minunile aparțîn lui Dumnezeu, acestea întra în categoria micilor slujiri de zi cu zi ale noastre, ce am stabilit că suntem icoane vii.

Mântuitorul a arătat clar că făcând aceste fapte bune, ne asigurăm viața veșnică.

Întrebarea este, se pot face aceste fapte bune în sânul comunității noastre din Atlanta? Răspunsul este, unele da, altele devin mai complicat de săvârșit.

De exemplu, este ușor și la îndemână oricui să facem vizite la spital sau case de bătrâni, deși nici aceasta nu era atât de ușor acum o lună în urmă când erau restricții stricte. Putem, așa cum cineva menționa la ședința Consiliului Parohial duminica trecută să facem cumpărături pentru câteva familii de vârstnici din parohie/comunitate, putem suna anumite persoane ce se deplasează cu dificultate să le spunem că suntem la magazinul alimentar și să îi întrebam dacă au nevoie de ceva.

În schimb devine foarte complicat când trebuie să dăm ceva de pomană în sânul comunității noastre. Noi emigranții avem o latură sensibilă, să nu spun de snobism căci este un cuvânt mai greoi. Am observat cum chiar după un parastas când împarți ceva de mâncare, unii avem o ezitare în a primi. Aceasta nu trebuie asimilată ca o insultă ci ca o participare la o faptă de milostenie.

Personal am fost pus zilele trecute într-o situație când o persoană și-a pierdut mama și am fost însărcinat să găsesc o persoană în Biserică care să primească conform tradiției noastre ortodoxe, un costum de haine ce putea fi cumpărat la alegerea și măsura potrivită. A fost o misiune foarte grea pentru mine dar Slavă Domnului că s-a rezolvat în final.

Astfel de solicitări nu trebuie să fie percepute ca un pol al sărăciei ci din nou ca un concurs la săvârșirea unei fapte de milostenie.

Cu nădejde și speranță în Învierea Domnului, mergem înainte prin cea de-a 12 a zi a jurnalului nostru.

“Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” Matei 25:35-40

Ziua a treisprezecea a Postului Mare

Se pot face dezlegări în Post?

Cunoaștem aspectul delegărilor oferite de preoți în diverse conjuncturi în perioada posturilor.

Deși controversată, această iconomia clericală se practică de generații întregi. Nu este un lucru necanonic însă trebuie multă chibzuintă și din partea creștinilor când solicită o astfel de dezlegare, și din partea preotului când o oferă. Fiecare caz trebuie judecat individual și nici decum colectiv, preoții sunt conștienți de cazurile medicale serioase și oferă dezlegare parțială sau chiar totală unde este nevoie, oferă dezlegare oamenilor foarte în vârstă, sau copiilor sub 5-6 anișori.

La noi în Biserica este că peste tot, am fost chiar apostrofat uneori când am folosit termenul de "bătrâni ai bisericii noastre" când nu ești de acord că ești "bătrân" nu poți pretinde la spovedanie că te încadrezi la categoria categoria celor calificați la dezlegare în timpul postului.

Citind sfânta Evanghelie de astăzi, am observat că și Domnul Iisus Hristos a fost apostrofat și judecat de către cărturari și farisei când a stat la masă în casa lui Levi și a mâncat alături de vameși și păcătoși.

Omenește judecând, Domnul Iisus nu ar fi trebuit să stea la masă cu cei păcătoși însă a vrut să arate că excepții se pot face, în mod special când prin excepții poți îndrepta un om.

Evanghelia de astăzi se încheie cu încredințarea că Biserica nu a fost stabilită la Rusalii pentru oamenii sfinți ci pentru că noi păcătoșii să ne sfințim și să devenim sfinți.

“Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” Marcu 2:14-17

Ziua a patrusprezecea a Postului Mare

Acum că am încheiat cea de-a doua săptămâna din Post, să fim atenți la tot ce ne-am propus să facem; să hrănim pe cel flămând, să vizitam pe cel închis, să mângâiem pe cel bolnav. Toate aceste fapte bune îl slăvesc pe Mântuitorul Hristos în adevăratul sens al cuvântului și ne oferă noua celor ce le săvârșim o adevărată noblețe și onoare. Oare nu știm că judecata noastră vă fi decisă exact de faptele pe care le săvârșim? Oare nu suntem cu toții nerăbdători să auzim chemarea cea bună a Domnului marcată de evanghelistul Matei?

“Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. .Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” Matei 25: 41-46

Ieșim în întâmpinarea celei de-a treia săptămâni a postului cu speranță și dragoste de Dumnezeu și de aproapele.

Ziua a cincisprezecea a Postului Mare

Ziua de Luni, a 15-a din Post, să ne fie cu pace și bucurie în suflet. Nu uitați de indemnul din predica de ieri; ne concentrăm pe calitatea și nu pe cantitatea rugăciunii. Un "Tatăl nostru" spus desprins de toată grija cea lumească, valorează cât 1000 de rugăciuni spuse doar pentru a contoriza pagini întregi fără a lasă să ne pătrundă sufletul. Inima sus și privirea spre jertfa Domnului de pe Cruce.

“Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.22.Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” Matei 21:21-22

ziua A șaisprezecea a Postului mare

Din nefericire trăim cu toții într-o lume în care mulți și-au pierdut noțiunea Raiului.

Copleșit de lumea materialistă și consumerită, creștinul de astăzi este absorbit și asimilat de grijile existențiale fără a mai realiza că ne apropiem foarte repede de întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos.

Mulți nu-și mai pun problema ce vom răspunde la judecata noastră particulară, pun în dificultate chiar partea apărării, avocații noștri, care sunt Sfinții Îngeri păzitori neingrijindu-se de condiția sufletului și de relația cu Dumnezeu.

Am vizionat aseară împreună cu mulți enoriași din biserica noastră filmul Man of God și ne-am spăimântat efectiv cât de rea este lumea aceasta, cât de mult poate omul să țînă mânie și să nu ierte, tinandu-se că scaiul cu răutățile de un om Sfânt cum a fost Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina.

Pe mine că slujitor al lui Dumnezeu ma năucit răbdarea pe care a avut-o Sfântul Nectarie, bunătatea și liniștea lui sufletească ce radia din-trânsul chiar și atunci când tot iadul se năpustea asupra lui. Oare noi putem fi ca Sfântul Nectarie?

ziua A șaptesprezecea a Postului mare

Pentru toți dintre noi în prima jumătate a postului avem iluzia că zilele trec mai greoi, deși tot același număr de ore îl are o zi. Iată-ne totuși aproape de mijlocul postului și revin cu același indemn!

Ne concentrăm masiv pe iertare!

Dacă Sfântul părinte Ilie Cleopa spunea: "răbdare, răbdare, răbdare" în perioada postului la răbdare adăugăm "iertare, iertare, iertare".

Dacă aș fi necredincios în Dumnezeu și cineva m-ar întreba de câte ori trebuie să iert pe cineva, aș zice sigur fără ezitare -0 (minus zero).

În schimb noi creștinii avem alte standarde și altă filosofie a vieții, pe care o găsim la evanghelistul Matei, Cap. 18.

Să nu uităm că coloana vertebrală a postului este iertarea.

Vizionând filmul Man of God, parcă am redefinit iertarea, când directorul seminarului (care era necredincios) îi spunea Sfântului Nectarie că el nu ar mai fi călcat într-o biserica dacă era în locul Sfântului, văzând toată nedreptatea ce i se făcuse, Sfântul Nectarie învârtea metanierul pe deget și spunea rugăciunea inimii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”; el care inhala și exhala sfințenie, el care făcea în ascuns muncile cele mai grele și josnice, se autojudeca, considerându-se "un păcătos" și nu avea nici o vorbă de dojană pentru prigonitorii lui.

“Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. .Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.” Matei 18:21-35

ziua A optsprezecea a Postului mare

"Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertam greșiților noștri".

Astfel cum știu că astăzi ești ziua binecuvântată de Joi, tot astfel știu că pacea noastră lăuntrică și chiar starea de fericire a noastră este determinată de puterea fiecăruia de a ierta.

Insist pe această virtute a virtuților fiindcă de ea depinde cum am spus starea de bine lăuntric dar tot odată și sănătatea noastră trupească se bazează pe puterea de a ierta. Clara Barton, fondatoarea Crucii Roșii și o mare filantroapă, a fost întrebata untr-un interviu despre un lucru nefericit cauzat ei de răutatea oamenilor, ea pretinzând că nu își mai amintește, reporterul insistă apelând la memoria Clarei și ea răspunde "...de fapt îmi amintesc destul de bine că ceia ce tu ai menționat, am iertat demult".

Auzim deseori expresia "pot să iert dar nu pot să uit". Dacă asta este filosofia lor proprie, atunci acea persoană nu este dispusa nici să ierte.

Învățătura creștină propovăduiește că noi trebuie să purtam deasupră-ne un steag alb simbol al păcii și nu sabie la cingătoare.

O să fim martori în câteva săptămâni la prinderea Domnului în Ghetsimani, unde Petru a scos sabia și a retezat urechea lui Malchus. Domnul îl oprește și îi zice să pună sabia jos și să-și asume și el patimile Domnului ce vor urma.

Să înălțăm și noi deasupra steagul alb al iertării și să o facem într-o manieră permanentă și nu doar pentru perioada postului.

Mulți se împacă, își cer iertare în Post pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, că mai apoi să o ia de la început după Post cu sabia dreptății și a răzbunării. Sfinții părinți ai bisericii numesc astfel de persoane "tâlhari de cele Sfinte" să nu fie astfel la noi fraților și surorilor.

ziua A nouăsprezecea a Postului mare

Cum ar fi fost să spună NU?

Frați Creștini,

Ne bucurăm de praznicul de astăzi când Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în Sfânta Fecioară Maria, Om facandu-se pentru noi, că noi să ne îndumnezeim prin jertfa Sa. Am ascultat relatarea sfântului Luca din evanghelia de astăzi în care ne-a prezentat cereasca intanlire dintre Îngerul Gabriel și Fecioara Maria. O adolescentă de 15 ani aleasă de Dumnezeu, în timp ce se ruga primește o vizita cerească, vizitator ce îi spune despre un plan incredibil a lui Dumnezeu.

Planul era cunoscut iudeilor căci avea să vină pe pământ Mesia, Fiul lui Dumnezeu, însă la nivel individual era cu adevarat incredibil. Cum, chiar pe mine să mă aleagă Dumnezeu dintre atâtea milioane de oameni de pe pământ? Arhanghelul Gabriel nu invadează intimitatea fecioarei ci o salută călduros indemnadu-o să se bucure căci Dumnezeu vine în fata ei cu o propunere mare, cu planul de mântuire al omenirii. Cine nu ar fi uimit la o astfel de veste, ce atitudine se ia într-o astfel de situație?

Sfânta Fecioară a scanat într-o clipită, cum să îi spună logodnicului cu care trăia în curăție că este însărcinată? Cum să suporte oprobiu public al societății în care trăia? Cum să îl determine pe Iosif să-i rămână alaturi? Părăsirea ei de către Iosif ar fi dus automat la scoaterea ei în afara cetății și uciderea cu pietre pentru infidelitate.

Cu tot vârtejul gândurilor, Fecioara spune "Fie mie" adică acceptă planul lui Dumnezeu, fară a avea garanția că pronia, harul lui Dumnezeu va fi asupra ei și va lucra în favoarea ei și a pruncului Sfânt din pântece. Iosif este luminat că se petrece o lucrare mai presus de minte, își asumă sarcina, și o legiferează înaintea oamenilor și pornesc împreună în cel mai mare și complex jurnal a unei familii.

Praznicul de astăzi și îndulcirea cu bucate mai consistente să ne aducă multă bucurie și Pace.

Tot astăzi aniversez 10 ani de când Dumnezeu ma chemat la sfânta slujire a preoției, nu pentru vreo vrednicie ci pentru nevoile duhovnicești ale oamenilor din Biserică. Doamne ajută.

ziua A douăzecea a Postului mare

Dragii mei,

Aproape în fiecare zi din săptămâna aceasta am apelat prin prisma mesajelor mele să facem fiecare tot ce ne stă în putință să iertăm aproapelui nostru care ne greșește. Poate unii sunteți tentați să credeți că singurul scop al acestor apeluri la iertare este unul specific Postului Mare când Biserica ne vrea mai buni mai apropiați și mai păsători unii față de alții.

Cu adevărat, aceasta este principalul motiv, însă virtutea iertării mai are o valență și un mare beneficiu individual. Ne-putând ierta celor ce ne greșesc nu ne rănim singuri doar emoțional și psihologic ci și fiziologic. Înverșunarea de a nu ierta ne cauzează traume fizice masive, fară că noi să fim conștienți sau să realizăm.

Reținerea urii și a duşmaniei sunt conectate de către medicină cu multe soiuri de boli cum ar fi cele cardiovasculare, hipertensiune, și chiar cu anumite forme de cancer.

Un studiu realizat de Universitatea din Michigan ce s-a întins pe o perioadă de 18 ani, a arătat că persoanele ce rețîn duşmănia și ura sunt cu mult mai predispuse să moară decât cele ce și-au ajustat problema urii și a mâniei.

Iertarea iți face bine, este bună pentru sănătatea ta!

Aș dori să fiu contrazis sau susținut cu această opinie dacă printre cititori sunt și persoane cu experiență medicală.

Vă îndemn pe fiecare să adăugați rugăciunea aceasta la rugăciunea zilnică din perioada postului:

"Stăpâne, Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciune ai zidit toată făptura și, pentru nespusa Ta purtare de grijă și multa bunătatea Ta, ne-ai adus pe noi întru aceste preacinstite zile, spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre înfrânarea poftelor și spre nădejdea învierii; care, în patruzeci de zile, ai dat în mana slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeiești slove, da-ne și noua, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârșim, credință nedespărțită să o păzim, capetele nevăzuților balauri să le sfărâmam, biruitori asupra păcatului să ne arătam și fară de osândă să ajungem a ne închină și sfintei Învieri." - rugăciune rostită la Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite la care aș dori să participați măcar odată.

ziua A douăzeci și una a Postului mare

Frați Creștini.

După această zi atât de frumoasă și dinamică din Biserica noastră, oare ce ar mai fi de zis?

Cred că doar un mare mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ne ține într-o astfel de onoare și binecuvântare de a ne ruga în condiții de pace și sănătate în sfânta noastră credință creștin ortodoxă.

Astăzi în Duminica Sfintei Cruci să nu ezitam sau să ne temem fraților de a lua pe umerii noștri povara crucii.

Oricât de grea ni s-ar părea povara crucii noastre, să ne tresară gândul la povara crucii fizice a Domnului Iisus Hristos. A fost teribilă de grea pentru Fiul lui Dumnezeu, mai ales în conjunctura în care se afla; stors de vlagă, rupt de bătaia biciului, cu tivda spartā de coroana de spini, dar cu determinarea de a duce până la capăt planul lui Dumnezeu de a ne mântui pe noi, niste putregaiuri pline de păcate!

Nici odată să nu uităm că Domnul a fost ajutat de un om, Simon Cirineanul. Hristos nu va uita nici odată că Simon a sărit să îl ajute când era rupt sub Cruce.

Când simțim și noi că crucea noastră este insuportabilă, să nu încercăm să scurtăm din ea, asa cum au cântat atât de frumos cantorii noștri in pricesna de astazi. Când suntem copleșiți să ridicăm fruntea spre Iisus și să-L chemăm în ajutor și cu siguranță va veni să ne ajute.

Să îl strigăm cu încredere dar să nu confundăm copleseala cu alintătură.

Avem de multe ori tendință de a pretinde că suntem copleșiți și chemăm prea iute ajutor de la Dumnezeu.

Noi suntem înzestrați fraților cu armură grea, pecetluiți cu Sfântul Mir la Botez pentru a rezista și a avea anduranță în a ne asuma crucea vieții noastre.

Inima sus, crucea atarnată pe lănțișor la gât și putem zice muntelui să se mute.

ziua A douăzeci și doua a Postului mare

Deseori am associat semnul sfintei cruci ✝️cu simbolul matematic +.

Nu doar faptul că seamănă grafic dar mă gândesc că orice plus din viață noastră ne duce la biruință, ne duce la Hristos.

În discuțiile duhovnicești cu creștinii, aceștia îmi răspund că "viață este așa cu plusuri și minusuri părinte".

Știm cu toții că este așa și aproape că nu are cum să fie altfel, atât cât trăim în această lume solicitantă. Aspirația și tendință noastră ar trebui să fie la cât mai multe plusuri în viață.

Este un plus să fii bun cu soția/soțul, este un plus să fii un părinte de la care copiii învață lucruri bune, este un plus să fii punctual la serviciu sau la Biserică, este un plus să îndeplinim toate cele zece porunci.

În schimb realitatea este diferită cate odată, oricât ne-am strădui tot mai marcăm cate un minus, căci altfel am fi sfinți.

Din această cauză mergem la Taina Spovedaniei și la Împărtășanie, pentru a transforma orice minus într-un plus. Sunt situații și situații când creștinii se plâng la sopovedanie de faptul că soțul nu vrea să vină la Biserică, sau uneori chiar invers.

Știm că Sfântul Pavel ne spune în prima scrisoare către Corinteni că "bărbatul necredincios se sființește prin femeia credincioasă, și femeia necredincioasă se sființește prin bărbatul credincios" 1 Corinteni 7:14

Întreg capitolul 7 din prima epistolă către Corinteni ne învață care este atitudinea potrivită în viață de cuplu și vă indemn pe toți să îl citiți cu atenție. Din orice perspectivă ai privi, semnul crucii ne scoate dincolo de linia de final, biruitori.

Dacă adaugăm cât mai multe plusuri virtuților noastre ieșim singuri biruitori. Chiar și atunci când soțul sau soția nu vrea să urmeze calea credinței, noi cei credincioși putem să îl scoatem biruitor și pe cel necredincios.

ziua A douăzeci și TREIA a Postului mare

Săptămână a treia din Postul Mare mai este cunoscută că și "săptămână încurajării". Probabil că ați tras această concluzie din mesajele zilelor anterioare. Așa cum atleții au nevoie de încurajare în timpul competițiilor, tot așa este necesar ca Biserica să încurajeze creștinii în acest efort duhovnicesc ce ne conduce la ziua Învierii Domnului. Nadajduiesc și eu că reușesc prin aceste mesaje să vă transmit un pic de încurajare, conștient fiind eu însumi că nu este chiar simplu în perioada Postui.

Cele mai dificile situații la Taina Spovedaniei sunt acelea când creștinii nu se înțeleg intre ei și ajung la diverse conflicte.

O să vă spun ceva ce probabil nu vă va place, dar trebuie spus oricum. Pentru o mai bună conviețuire cu semenii și pentru a evita conflictele, uneori suntem nevoiți să abandonăm pe cei ce ne stau în calea creșterii duhovnicești și în calea propriei noastre fericiri, la fel cum trebuie să abandonăm tot ce nu este bun pentru noi.

Cu cât o facem mai devreme, cu atât este mai bine. Mulți dintre noi ne simțim sufocați și lipsiți de soluții atunci când trăim în compania persoanelor nepotrivite; simțim cum ne obsorb energia și ne țin în loc și chiar trași în jos de astfel de persoane.

Americanii au expresia "trăim cu un elefant în cameră" elefantul nu este făcut pentru a fi animal de companie, el aparține junglei și cu toate acestea uneori ne încăpățânam să trăim în aceiași cameră cu elefantul și ne simțim că într-o capcană.

Pentru a evita conflictele cu anumite persoane, creștinii trebuie să își reconcilieze orice conflict, să îl aducă la un nivel al decenței inter-personale și subtil să abordeze o altă cale de a comunica cu persoana respectivă, în speță, să treacă la o relație mai discretă, pentru a nu se găsi în aceiași situație și în Postul Mare din anul 2023.

Într-o propoziție mai simplă și pe înțelesul tuturor, trebuie să renunțam la persoanele toxice și cu influiențe negative din viață noastră.

Despre aceasta este Postul, despre abandonarea faptelor noastre cele rele, dar și despre abandonarea cauzelor ce ne conduc la faptele cele rele. Iată chemarea Domnului Iisus Hristos: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Marcu 8:34

Reflectați la cum răspundeți acestei chemări.

ziua A douăzeci și patrA a Postului mare

Duminica trecută mesajul sfintei evanghelii a fost de a ne lepăda de sine, a lua propria cruce și a urma Domnului.

A ne lua crucea sub nici o formă nu înseamnă a lua vreo cruce în spinare și a începe să umblam pe stradă ca un om fară de minte, a lua crucea înseamnă a ne purta greutățile vieții ce ne aparțin și a le duce fară a ne plânge și acuza în stangă și în dreapta.

Una dintre cele mai frumoase pricesne cântate în Biserică zice astfel:

La umbra Crucii Tale
Eu Doamne vreau sa vin
Să-mi plâng mereu trecutul
Și Ție să mă-nchin.

La umbra Crucii Tale
Eu Doamne vreau sa fiu
Să plâng, să cânt cu jale
Din moarte să înviu.

La umbra Crucii Tale
Eu vreau sa-ngenunchez
Căci numai Tu Stăpâne
Din rău mă liberezi.

La umbra Crucii Tale
E pacea si odihnă,
Nadejdea, mângâierea,
Dreptatea și lumina.

La umbra Crucii Tale
Eu vreau sa chem mereu,
Pe cei ce in viața
Nu-L au pe Dumnezeu.

Dac-aș putea sa zbor
Mai sus de asta vale,
As spune tuturora
De jertfa Crucii Tale.

În lumea asta Doamne
E vrajbă, chin și jale.
De-aceia vreau sa stau
La umbra Crucii Tale.

Dacă povara crucii noastre este prea grea și imposibil de cărat, ne întoarcem la umbra crucii și punem greutățile ce ne istovesc la picioarele Domnului Iisus Hristos. Suntem încredințați că vom fi ajutați de Dumnezeu în necazuri și nevoi, de către însuși Domnul Iisus prin evanghelistul Matei:

"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” Matei 11:28-30

ziua A douăzeci și cinceA a Postului mare

În câteva zile o să auzim cantându-se la slujba sfântului Maslu astfel:
"Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“.
Putem sta și strâmb dar să judecăm drept! Ce alt scut de apărare împotrivă puterilor diavolești mai eficient avem decât Sfânta Cruce pe care ne-a îndemnat Domnul duminica trecută să ne-o asumăm și să o purtam cu credință și sfințenie.
În lumea în care trăim, când simțim atât real războiul și amenințările de toate soiurile, cu toate sistemele de apărare împotrivă amenințărilor ce se pretind atât de eficiente, observam că suntem atât de vulnerabili și în primejdie fară credință în Dumnezeu.

Fară Sfânta Cruce suntem pierduți, suntem terminați și dezorientați. Să ținem aproape de credință Creștin Ortodoxă care cinstește Crucea cum se cuvine!

Să nu ne rușinam să ne însemnam cu Sfânta Cruce ori de cate ori simțim nevoia.

Ea a fost ocrotitoarea strămoșilor noștri, este ocrotitoarea noastră și va rămâne așa până la sfârșitul veacurilor când Domnul Iisus Hristos se vă întoarce că un biruitor asupra morții și biruitor prin jertfa sfintei cruci.

Să zicem cu toții și să ne închinam astfel: Crucii Tale ne închinam Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudam și o mărim.

ziua A douăzeci și șaseA a Postului mare

Sfânta Cruce frumos ornată și așezată în mijlocul bisericii pentru a fi venerată săptămâna aceasta a fost așezată în sfântul Altar pentru a aranja Biserica cu cele necesare pentru Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite.

Toată săptămâna aceasta am avut Sfânta Cruce în gândul și inima noastră, însă chiar dacă ea nu mai este așezată în mijlocul bisericii, rămâne în permanență în inima noastră.

Așa cum șarpele de aramă înălțat pe un stâlp de către Moise îi ocrotea și tamăduia pe toți cei ce priveau la el fiind mușcați de șerpii veninoși, tot așa și noi privind spre Sfânta Cruce și pe cel ce s-a răstignit pe ea pentru răscumpărarea noastră, știm că vom fi salvați de mușcăturile veninoase ale diavolului.

Când intrăm în Sfânta Biserică, deasupra catapetesmei tronează Sfânta Cruce aducătoate de viață și speranță. Privind spre ea, diavolul nu mai are putere, imitandu-i semnul pe frunte, piept și cei doi umeri ne pecetluim cu platoşa harului lui Dumnezeu, facându-ne cruce de fapt este ca o repetiție a mirungerii de la sfântul botez, căci tot aceleași parți ale trupului nostru au fost atinse de Sfântul și Marele Mir.

Sus să avem inimile fraților.

ziua A douăzeci și șapteA a Postului mare

Frați Creștini,

Ne pregătim cu toții să încheiem cea de-a patra săptămână din Post, săptămână sfintei Cruci.

Unii dintre dumneavoastră o încheiați plini de speranță, alții poate un pic nemulțumiți de propriile performanțe gandindu-vă că puteți face mult mai bine decât ați făcut până acum în cele 27 de zile de Post.

Cu siguranță puteți mai bine, omul este o resursă infinită de energie, problema multora dintre noi este concentearea, aici avem mulți carențe și diavolul ne știe vulnerabilitatea. Ne aducem aminte din gândul împărtășit cu dumneavoastră ieri, concentrarea trebuie să fie pe Sfânta Cruce și pe cel răstignit pe Ea, pe Hristos. Evreii muscați de șerpii veninoși nu-și permiteau să-și ia ochii de pe șarpele de aramă de pe ștamp, nici noi nu ne permitem să lașam garda jos, atunci diavolul își va face mendrele cu noi în maniera în care dorește și noi devenim victime sigure.

Îmi amintesc de o vizită făcută la penitenciar unde un tânăr român încasase din pricina unei fărădelegi o pedeapsă de câțiva ani buni, era disperat și nu se împăca sub nici o formă că va putea face fată detenției o perioadă așa mare de timp. Ma întrebat "părinte ce pot să fac să îmi mut sentința aceasta?" I-am zis că sentință este aproape imposibil de mutat oricât de chibzuit va fi unavocat, în schimb nu la mutarea sentinței trebuie să lucreze ci la mutarea gândului. Cum pot să fac asta părinte? mă întreabă tantrul. I-am zis prin practicarea rugăciunii mintii și prin insemnarea obsesivă aproape cu semnul sfintei Cruci.

A trebuit să îl învăț cum se face corect Cruce peste trupul nostru, i-am mai dat ceva povețe și l-am mai vizitat după câteva săptămâni, gasindu-l mult mai împăcat cu sine și mediul în care urma să își petreacă câțiva ani buni din frumoasa viață a tinereții.

Mai stiu că sunt uneori greu de observat în lumea liberă și dinamică beneficiile rugăciunii, beneficiile credinței, beneficiile însemnării cu sfânta Cruce, în schimb toate acestea au ajutat pe părinții și bunicii noștri ce au trăit cu cizma comunismului pe grumaz când nu aveau atâta libertate cum avem noi astăzi.

Toate acestea i-au ținut în viață și cu mintea poate mai limpede decât a noastră, a celor conectați și nedezlipiți de tabletele tehnologiei de astăzi.

Nu uitați fraților căci credința și sfânta Cruce ne dau putere și speranță să mergem doar înainte.

ziua A douăzeci și OptA a Postului mare

Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Marcu: 9, 23-24)

Dragii mei,

Cât ați reușit să întăriți credința în această perioadă a Postului Mare? Cât v-ați rugat și cât ați postit?

Ați început să vedeți o schimbare în bine în inima voastră?

Simțiți cum sunteți mai îngăduitori, mai răbdători și mai iubitori cu cei din jur?

Dacă încă nu ați făcut progresele pe care le așteptați insistați în rugăciune și sporiți postul. Ispitele, care sunt foarte mari și mult mai dese nu ne ocolesc nici pe noi preoții.

În Duminica a patra din Postul Sfintelor Paşți, Sfânta Evanghelie ne istoriseşte despre vindecarea unui tânăr, chinuit cumplit de „un duh mut”. Mişcat de suferinţa acestuia şi la rugăciunea tatălui său, Domnul Iisus Hristos îl vindecă. Iar, la întrebarea ucenicilor Săi de ce ei n-au putut să izgonească duhul cel rău, Domnul le răspunde: „Acest neam de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post” (Marcu: 9 29).

Demonizarea este o realitate înfricoşătoare a vieţii omeneşți, si numai avându-L pe Hristos, Biruitorul iadului, putem nimici puterea demonilor.

Să încercam cu totii să nu-l lăsăm pe diavol să ne tină departe de rugăciune și post, pentru că doar acestea ne întăresc credința.

Citiți iarăși textul din evanghelia de astăzi. Merită să acordăm atenția necesară la vorbele Mântuitorului pentru că El ne spune cu exactitate ce trebuie să facem:

"Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă că să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas că mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se vă da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi vă învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe." Marcu 9: 17-32

Să rostim împreună această rugăciune pentru căință :

La ușa milostivirii Tale băt, Doamne; trimite-mi ajutorul Tău pornirilor mele împrăștiate, otrăvite de mulțimea patimilor și puterea întunericului. Stârnește în mine străpungere și căînță la vederea rănilor din mine, măcar că ele nu vor fi pe măsura păcatelor mele, căci dacă le-aș cunoaște în toată întinderea lor, sufletul meu ar fi mistuit de amară durere pentru ele.

Vino în ajutorul slabelor mele mișcări spre adevărata căînță. Fie că prin zdrobirea ei, care e un dar al Tău, să găsesc ușurare de năprasna păcatelor, căci fără puterea harului Tău nu sunt în stare să intru în mine însumi că să-mi cunosc întinăciunile mele și văzându-le să opresc multele mele împrăștieri.

Amin.

ziua A douăzeci și noua a Postului mare

În Sfânta Evanghelie de ieri ne-am lovit cu toții de un avertisment din partea Domnului Iisus, când a fost întrebat de ucenici, de ce ei nu au putut să scoată duhul drăcesc din copil, Hristos spune că soiul acesta de draci ies doar cu post și cu rugăciune!

Postul și rugăciunea nu erau un fenomen nou printre evrei, ei erau obligați de legea mozaică să se roage de două ori pe zi și să postească în anumite zile din săptămână.

Totuși de ce Iisus apelează la aceste două resurse (post și rugăciune)‽

Oamenii erau la fel atunci ca și acum. Chiar și apostolii Domnului erau preocupați de ce funcții vor ocupa în împărăția ce urma Hristos să o stabilească, mai erau preocupați de cine va sta la masa lângă Învățătorul, și de multe alte lucruri lumești.

Toate aceste lucruri lumești îi copleșeau și îi deturnau de la obligativitatea rugăciunii și a postului, la fel cum se întâmplă și cu noi astăzi.

Stiu că nu toți enoriașii bisericii postesc tot postul, stiu că mulți sunt copleșiți de cele lumești și nu mai au timp suficient de rugăciune, dar chiar acesta este rostul acestor gânduri zilnice, citindu-le ne simțim mai alerți și atenți la ce avem de făcut în perioada postului.

A avut grijă Bunul nostru Mântuitor să ne învețe cum să ne rugăm:

“Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Matei 6:5-13

ziua A treizecea a Postului mare

Dacă săptămâna trecută am numit-o "săptămâna încurajării" săptămâna aceasta o putem numi "săptămână re-începutului.

Duminică în cuvântul de învățătură am făcut referire la indemnul Sfântul Ioan Gură de Aur ce se citește în noaptea de Paști. Acolo Sfântul Ioan ne încurajează pe fiecare să ne bucurăm la maxim de ziua sfântă de Paști, nimeni să nu fie trist, nimeni să nu fie flămând căci "masa este bogată" chiar și pentru cel care a venit în ceasul al 12-lea.

Cine oare să fie cel ce a venit la masă în ceasul al 12-lea dacă nu chiar cei ce nu s-au pregătit cum trebuie de Învierea Domnului?

Întârziatul din ceasul al 12-lea este tot cel care nu a postit cum trebuie, cel care a început poate bine postul dar l-a stricat pe parcurs.

Dacă ne regăsim printre ei, acum este timpul să o luam de la capăt, să urmam indemnul Sfântului Pavel care zice să ne ridicăm ori de câte ori cădem, și ne vom mântui.

De am postit o zi, două sau mai multe și am renunțat pe parcurs, nu este o dramă! Mai avem aproape trei săptămâni de Post, timp suficient să nu ne dea sentimentul în noaptea de Paști că eu sunt cel ce am venit în ceasul al 12-lea.

Dacă nu ne-am rugat suficient, haideți să adăugăm timp mai mult programului de rugăciune!

Dacă nu am făcut suficientă milostenie, haideți să ne interesam cum și pe cine să ajutăm!

Dacă nu am participat la slujbe suficient, haideți să ne uităm pe programul bisericii și să ne notăm în agenda zilnică zilele cu slujbe și să încercăm să fim mai promți la Sfânta Liturghie.

Personal, sunt absolut convins că nu mă voi socoti cel din ceasul întăi la Cina Domnului, dar mă voi strădui cât pot să nu mă simt vizat ca cel din ceasul al 12-lea.

Pentru o mai bună aprofundare insistăm asupra textului de ieri unde observam că fățarnicii nu înțeleg rugăciunea că o relație intimă și personală cu Dumnezeu și că atare nu primesc binefacerile pe care Dumnezeu le poate oferi . “Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. .Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.” Matei 6:5-8

ziua A treizeci și una a Postului mare

"Suflete al meu, suflete al meu! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și vrei să te tulburi! Deșteaptă-te dar, pentru că să se milistivească spre tine Hristos Dumnezeu, cel ce este preturindeni și toate le plinește"

Dragii mei, în seara aceasta la ora 7PM vom săvârși Canonul de pocăînță a Sfântului Andrei Criteanu care mai este cunoscut și de "Canonul lacrimilor" pentru că este destinat spre a stoatce o lacrimă de pocăînță chiar și din cel mai împietrit suflet.

Unii numesc aceasta slujbă "balsam pentru suflet" însă frații mei nu este așa!

Canonul Sfantului Andrei este un zbucium constant pentru oricine se regăsește în versurile lui, este un apel la conștiința fiecăruia de a se întoarce cu toată seriozitatea către Dumnezeu, de a lepădă viață murdară și a îmbrățișa viața dreaptă a sfinților ce sunt dați exemplu în cuprinsul textului.

Nimeni nu a fost sfânt la început, însă odată ce l-a descoperit pe Dumnezeu nu și-a mai permis să trăiască fară El.

Vom auzi de strămoșii Adam și Eva ce s-au răzvrătit prin ne-ascultare, vom auzi despre regele David ce și-a pătat mâinile cu sângele lui Urie pentru a-i lua soția, vom auzi despre Maria Egipteanca ce a trăit o tinerețe desfrânată și mulți alți sfinți ce au făcut fapte vrednice de osândă dar s-au pocăit și au câștigat Raiul.

Participând la Canonul Sfântului Andrei, ne străduim și noi să găsim pârghii de îndreptare pentru viața noastră, să găsim și noi calea cea strâmtă și anevoioasă ce duce la Împărăția lui Dumnezeu. Un vers ce se vă citi în această seară la Canon spune astfel:

"De unde voi începe a plânge faptele vieții mele celei ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare greșelilor".

Nu este vorba aici despre pierderea orientării cuiva, pierderea busolei, ci despre faptul că atât de mare este hațisul faptelor noastre rele căci nu știm cu care să începem mai întăi.

Inima sus, mintea la ultima noastră suflare și mâinile gata de a săvârși fapte bune, și totul va fi bine.

ziua A treizeci și doua a Postului mare

Iara-mă părinte căci am păcătuit!

Un alt lucru cert care ne mai învață Postul este că avem nevoie de spovedanie.

Cumva greșit, creștinii asociază spovedania cu Postul. Nu este condiționată una de alta, la spovedanie venim ori de câte ori avem sufletul încărcat și împovărat de fapte sau vorbe ce ne fac să ne mustre conștiință. Fie că suntem în Post sau intre Posturi, dacă ceva ne apasă sufletul mergem la preot să ne spovedim.

Mai sunt doar două săptămâni până la Paști, tu te-ai spovedit?

Stiu că oricine se simte foarte vulnerabil să-și descarce sufletul în fața unei alte ființe umane care este preotul, aceasta ia ceva curaj dar ne eliberează de o grea sarcină sufletească.

Preotul este legat prin jurământ să țînă în taina orice aude în discuția spovedaniei și așa rămâne, doar între penitent, preot și Dumnezeu.

Din Taina Spovedaniei învățăm că există speranță, există viitor pentru păcătoși și aceasta ar trebui să ne aducă foarte multă eliberare de anxietăți și depresii.

Cu toții greșim dar prin spovedanie și rugăciunea de iertare/absoluție știm că totul se iartă și avem posibilitatea de a deveni din nou oameni liberi și eliberați de robia păcatului.

Spovedania trebuie făcută în cel mai sincer mod, fară a blama pe nimeni, așa cum a făcut-o Adam și Eva acuzându-se unul pe altul după căderea în păcat. Ne asumăm și ne prezentăm că singurii vinovați și responsabili de fărădelegile noastre și atunci suntem cei mai câștigați.

Nimeni nu trebuie să se considered fară de păcat.

“ Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. .Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.” Epistola întăi a Sf. Ioan 1:8-10

ziua A treizeci și Treia a Postului mare

Ce trebuie să știm despre spovedanie?

Pregatindu-vă pentru Taina Spovedaniei, dacă nu ați făcut-o deja, sunt câteva lucruri esențiale de învățat și de reținut despre acest sacrament al credinței noastre creștin ortodoxe.

Mai întăi de toate, noi cei ce trăim în diaspora suntem mult mai des încercați în cunoștințe de credință decât atunci când trăiam în patria mamă unde majoritatea erau de dreapta credință ortodoxă.

Aici fiind înconjurați de fel și fel de dominațiuni, ni se spune adesea că spovedania nu ar avea temei scripturistic, adică nu ar fi scris în Biblie despre spovedanie.

Răspunsul corect este că spovedania este biblică, în capitol 2 de la Evanghelia lui Marcu citim despre un dialog între Iisus și un paralitic căruia Domnul îi spune "Fiule, iertate iți sunt păcatele tale". Marcu 2:5

Mai apoi Iisus dă putere Sfinților Apostoli și aceștia la rândul lor oferă aceiași putere episcopilor și preoților de a lega și dezlega păcatele oamenilor, și această putere prin succesiune apostolică s-a transmis din generație în generație până astăzi.

" Şi zicând acestea a suflat asupra lor şi a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Ioan 20,22-23.

Acestea sunt referințe biblice ce ne arată că spovedania este din Biblie.

Un alt aspect de reținut este că spovedania se petrece în Biserică de peste 1900 de ani.

Singura modificate fiind că în primele veacuri spovedania era făcută public, în fața congregației, spre deosebire de acum când este săvârșită individual, doar în fața lui Dumnezeu și a preotului duhovnic ca martor.

Trecandu-se la spovedania individuală, duhovnicul are obligația să păstreze totul în secret, preotul care face altfel poate fi caterisit de către episcop și depus din rangul preoției. Citiți Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor pentru o aprofundare mai complexă .

ziua A treizeci și PATRA a Postului mare

Postul este doar sezonul, Spovedania este soluția iertării păcatelor noastre.

Doresc să vă reaminitesc că Taina Pocăinței/Spovedania, este pentru absolut toată lumea. Nu contează cât de des sau de rar participi la Sfânta Liturghie, fiecare creștin ortodox trebuie să se spovedească de cel puțin odată pe an.

Același lucru îl fac episcopii, preoții, diaconii, călugării, călugăritele, și majoritatea laicilor. Din această cauză te indemn și pe tine frate creștine să o faci, fară reținere și teamă, doar cu credința căci păcatele spovedite în fața lui Dumnezeu vor fi pe veci iertate și aici pe pământ și în Împărăția lui Dumnezeu.

În Taina Spovedaniei nu lucrează omul ci Dumnezeu prin Har se manifestă și iartă păcatele. Preotul nu simte vre-o energie aparte când dezleagă prin rugăciunea de dezlegare, însă simte o stare de bucurie dezlegând, văzând pe creștin eliberat de păcate.

Nu uitați căci Spovedania nu este desemnată doar pentru câțiva ci pentru marea masă a creștinilor începând de la vârstă adolescenței unde logic începe cumularea de păcate, până la ultima suflare de pe patul de moarte.

Din fericire avem posibitatea prin Spovedanie să ne eliberăm sufletul, avem posibilitatea de a fi iertați. Nu în ultimul rand, prin Spovedanie se pot îndreptă multe conflicte sociale.

S-a întâmplat înainte de a fi instaurat în lume un sistem juridic, se întâmplă și astăzi deseori în paralel cu legislația judiciară. De fapt așa ne învață Biblia să căutam să ne împacăm unii cu alții pe calea bisericii mai înainte de a acționa pe cineva în judecată.

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, că din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş." Matei 18:15-17

ziua A treizeci și cinceA a Postului mare

"Vino aşa cum ești".

Acest slogan afișat în fața unei biserici, "Come as you are", mi-a atras atenția de multe ori în drumul meu spre casa. Am cugetat deseori la acest îndemn care multora li se pare poate o metodă de marketing, însă nu este deloc așa.

Cum ar fi oare într-o zi să vedeți în fata bisericii noastre din Lilburn un semn cu îndemnul "PĂCĂTOȘII SUNT BINEVEVENITI ÎN BISERICA NOASTRĂ".

Chiar și așa, cați dintre noi nu consideră că Biserica ar fi un loc destinat sfinților și nici decum oamenilor putrezi de păcate!

Biserica fraților este cu adevărat predestinată oamenilor păcătoși dar cu dorință de a-și îndreptă viață, dorința de a se apropia de Dumnezeu.

Lângă scaunul de Spovedanie este de fapt noul Siluam, nouă scăldătoare a botezului. În jurul scaunului de Spovedanie este prbabil cel mai murdar loc din Biserică căci acolo este baia păcatelor noastre, este toaleta noastră duhovnicească unde intram murdari dar cu lacrimă de pocăință în ochi și ieșim iară și iară cu haina botezului inalbită și curățată de păcate.

Faptul că Biserica este a păcătoșilor ni-l încredințează Domnul Iisus prin cuvintele: "Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă" Marcu 2:17.

ziua A treizeci și șasea a Postului mare

Aseară gândindu-mă la textul evangheliei de ieri, îmi imaginam câta amărăciune a fost în sufletul Domnului Iisus Hristos când El le profețea despre sfârșitul Sau tragic, despre suferința ce avea să o îndure, despre moartea și învierea Sa, și cei doi Apostoli Îi cereau un mare favor să li se facă de către Domnul!

Îi cereau să ocupe cele mai de cinste locuri în noua "orânduială" ce urma să fie instaurată de Hristos.

Sufletul Sau era întristat până la moarte și Apostolii începuse deja disputa ce nu va mai avea să se sfârșească pe întâietatea lor, cine să fie mai mare în noua guvernare.

Era o atmosfera exact că și în zilele noastre când se instaurează un nou guvern și imediat începe lupta pe influentă și întăietate în noua administrație.

Cât de trist trebuie să fi fost Domnul Iisus văzând că Apostolii nu numai că nu înțeleg că Împărăția la care făcea referință nu era una terestră ci una celestă, ce dramatic trebuie să fi fost atunci când dupa 3 ani de instruire în cele duhovnicești, mintea lor era înțepenită tot pe cele materiale. Sigur acela a fost momentul când Domnul a realizat că este musai să trimită Duhul Sfant pentru a-i lumina și învața doar din perspectiva duhovnicească ce au de făcut după Înălțarea la Cer.

Din tristețe, Domnul le spune lui Iacob și Ioan că nu stiu ce cer, locurile de cinste la masa Domnului se căștigă prin muncă cinstită, adică prin pregătire duhovnicească și nu se negociază. Locurile din Rai sunt câștigate în funcție de credință, de jertfă și suferință pentru Hristos.

Haideți să re citim în întregime textul evangheliei de ieri:

“Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” Marcu 10:32-45

ziua A treizeci și șaPTea a Postului mare

Săptămâna aceasta gândurile noastre duhovnicești pendulează în jurul celor doi frați, evangheliști și ucenici ai Domnului Iisus, care au cerut locurile de onoare la masa Domnului.

După dorința și cererea nesăbuită a celor doi, Domnul îi educă pe aceștia că chiar de ar obtaine o astfel de onoare cumva, nu trebuie folosită că o pârghie de asuprire și superioritate ci din potrivă ca o pârghie a smereniei "Cel ce voiește să fie mai mare intre voi, să fie slujitorul tuturor".

Cât de dificil lucru este acesta, cine este omul care ajunge într-o demnitate sau autoritate și să se umilească/smerească în fața subalternului?

După ce i-a educat prin cuvânt pe cei doi apostoli, Domnul Iisus Hristos trece la proba practică imediat și le arată gestul suprem de smerenie la Cina cea de Taină, unde se apleacă și spală picioarele ucenicilor, chiar și pe ale vânzătorului Iuda Iscarioteanu.

Slujirea aproapelui este recomandată sârguincios de către Hristos fie din perspectiva duhovnicească, adică în Biserică fie din perspectiva laică, adică pe drumul ce coboară de la Ierusalim la Ierihon, drum pe care intanlim la tot pasul oameni căzuți intre tălhari și noi suntem chemați să preluăm rolul samarineanului cel milostiv care A FĂCUT MILĂ CU EL și nu doar l-a compătimit pe omul căzut intre tălhari.

Am făcut referire duminică la etimologia cuvântului "slujitor" ce derivă din latinescul "minister" fie din perspectiva duhovnicească ca slujitor al lui Dumnezeu și aproapelui (în limba engleză fiind preluat literar cuvântul "minister" pentru toți slujitorii Domnului) fie din perspectiva laică prin același termen de minister/ministru care înseamnă membrul unui guvern ce guvernează peste un popor sau o regiune și rolul acestuia este de asemeni de a sluji și veghea asupra bunăstării și siguranței cetățenilor.

Și ministrul și preotul veghează la integritatea semenilor, cu deosebirea că cea a ministrului se limitează doar la integritatea fizică a individului, pe când preotul veghează și la cea fizică prin compasiune și caritate, dar și la cea duhovnicească, având de dat socoteala și răspuns în fața lui Dumnezeu, pentru fiecare suflet ce l-a păstorit.

ziua A treizeci și opta a Postului mare

Cât este de importantă dezlegarea de după Spovedanie? Uneori constat cum creștinii se grăbesc să venereze și să înmâneze Crucea înapoi preotului grăbindu-se să plece de la Spovedanie fară a mai așteptă rugăciunea de dezlegare.

Bine înțeles că preotul îl oprește, îi pune epitrahilul peste creștet rostind rugăciunea : "Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule/fiică și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”

Acesta este de fapt momentul administrării Tainei Spovedanie, așezarea epitrahilului pe creștet reprezintă punerea inelului pe mană, îmbrăcarea în haina cea scumpă și rezemarea capului pe pieptul Tatălui, toate aceste gesturi fiind relatate în Pilda fiului risipitor.

Orice Taina are un moment al administrării; Botezul- cufundarea întreită, Sfântul Maslu-ungerea cu untdelemn, Cununia-așezarea cununilor peste capete, etc. La fel și Spovedania are momentul culminant al administrării chiar la încheiere când preotul rostește rugăciunea de iertare/absolvire.

În rugăciunea de iertare apare și preotul cel ce administrează Taina ca iertător al păcatelor, însă este spune clar căci face aceasta "cu puterea ce-mi este dată", adică prin harul preoției.

Din această cauză acesta Taină nu poate fi administrată oricum și de orcine ci doar de un preot ce are harul duhovniciei.

Prin cuvintele "te iert și te dezleg" cel ce s-a Spovedit începe o viață nouă și liberă, o viață în Har și cu Hristos.

Totuși, în gândul de astăzi cel mai important lucru de reținut este că nu toți cei ce se Spovedesc beneficiază de rugăciunea de dezlegare sau de administrare a Tainei Spovedaniei. Doar cei ce prin aprecierea duhovnicului se califică pentru primirea Sfintei Împărtășanii.

Pentru cei care duhovnicul consideră că trebuie un Canon prin oprirea de la Împărtășanie, acestora nu se rostește rugăciunea de iertare, pentru că păcatele nu pot fi iertate până când un anumit Canon nu este săvârșit. Spovedania acestora de pe urmă se încheie cu astfel: "Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, Amin".

ziua A treizeci și noua a Postului mare

Încă un amănunt despre Spovedanie și cu aceasta încheiem despre aceasta și ne îndreptam atenția zilele de Florii și Săptămână Patimilor.

O altă solicitare ilară despre Spovedanie mi-a fost dat să o întâmpin exact acum un an în urmă când cu toții am trecut prin criza sanitară declanșată de COVID-19. Un creștin de-al nostru m-a întrebat dacă sunt dispus să-i ascult Spovedania sub altă formă, fară a intra în contact cu mine, mi-a și sugerat să o oficiez prin telefon sau cel mult printr-un sistem "drive through".

Cu toții am fost cel puțin îngrijorați dacă nu speriați de criza sanitară din ultimii doi ani, însă trebuie să știm că Biserica Creștină Ortodoxă este cea mai conservatoare Biserică de pe pământ. Este așa pentru că este singura Biserică cu continuitate apostolică și păstrătoare a Canoanelor sinodale integre.

Noi în Biserica Orthodoxa ne punem cu desăvârșire încrederea în Dumnezeu și aplicăm în viața noastră Sfânta Scriptură integral și nu după propria noastră voință sau discreționar.

Dacă în Sfântul Potir știm că este cu adevărat Sfântul Trup și Sânge a Domnului Iisus Hristos, nici în celelalte momente liturgice nu ne temem dacă avem credința tare și statornică. Nu ne îndoim ca Petru ci purcedem cu nădejde că Dumnezeu ne va ajuta și nu ne va lasă să pierim pentru că încă mai avem nevoie de pocăință.

Cum citim în Evanghelia de la Luca? "Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma" Luca 10:19

Orice putem face astăzi online, putem cumpăra, putem socializa, putem comunica, însă niciodată nu putem beneficia de cele şapte Taine ale bisericii online.

Pentru acestea avem nevoie de a fi în contact cu duhovnicul, cu preotul sau episcopul care sunt administratori ai tainelor lui Dumnezeu.

Oricât de modernă ar fi o Biserică, oricât de contemporan ar predica un preot, Sfintele Taine nu le vom găsi online niciodată ci doar sub epitrahilul preotului.

Dacă cineva vă va spune altfel, acela nu rostește adevărul, în spațiul cybernetic nu există Har.

ziua A patruzecea a Postului mare

Iubiți frați și surori.

Acum când ne aflăm în cea de-a patruzecea zi din Postul Mare și la încheierea celor 6 săptămâni din Post, aș dori să facem o scurtă recapitulare la ce ne-a îndemnat Biserica și învățătură noastră creștin ortodoxă că trebuie să facem în anticiparea peaznicului Învierii Domnului.

Am învățat în prima parte din Post că trebuie să ne rugăm mai mult și să abordăm exemplul și atitudinea Vameșului care se ruga smerit, cerandu-și iertare pentru păcatele lui.

Am învățat că trebuie să fim milostivi și păsători de aproapele nostru din pilda Samarineanului milostiv, iar din pilda Fiului Risipitor am învățat că trebuie să conștientizăm că suntem în mare nevoie de hrană duhovnicească și că în "Casa Tatălui" adică în Sfânta Biserică oricine trăiește îndestulat duhovnicește. În Biserică ne hrănim sufletul cu Trupul și Sângele Domnului "cel ce se împarte și niciodată nu se sfârșește" (text din Sfânta Liturghie).

Am mai învățat că avem nevoie de post și smerenie pentru a gusta din plin din darurile lui Dumnezeu. Am avut multe îndemnuri spre Spovedanie și am aflat că nu este opțională pentru mântuirea sufletelor ci este mandatorie pentru creștinul ortodox.

Încheiem Duminica aceasta Postul Mare și intrăm în Săptămână Patimilor încercând să ne transformăm complet viață noastră pentru a fi vrednici de a ne bucura de Lumina Învierii în ziua de Paști.

Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne dea pace și putere pentru a duce la bun sfârșit această perioadă de urcuș duhovnicesc.

ziua A patruzeci și una a Postului mare

"Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit" Ioan 11:21

Iubiți frați.

Astăzi am prăznuit pe Sfântul Lazăr cel înviat de Domnul Iisus Hristos după 4 zile după moartea acestuia.

În prealabil Mântuitorului I se cere să îl vindece pe Lazăr de o boală incurabilă, însă întârzie și Lazăr moare fiind îngropat după ritualul iudaic. Sora lui Lazăr îi atrage atenția și chiar îl blamează pe Domnul că vinovat pentru moartea fratelui ei.

Un mare adevăr spune sora lui Lazăr, căci dacă Domnul Iisus Hristos nu ar fi venit la noi născandu-se din Sfânta Fecioară, toți am fi fost morți ca și Lazăr, fară nici o șansă de a trai în lumina Harului și în viața veșnică cu Dumnezeu.

Fară Hristos în sufletul nostru și în trupul nostru sub forma Sfintei Împărtășanii cu toții suntem lipsiți de viață și speranță "Eu sunt Învierea și Viață, cel ce crede în Mine, chiar de va muri va trăi veșnic" îi spune Domnul Martei, sora lui Lazăr.

Învierea lui Lazăr a fost făcută cu intenție de Domnul, chiar înainte de Sfintele Lui Patimi pentru a arata tuturor că El, cel ce a făcut cerul și pământul are stăpânire asupra morții, și toți pot fi prin credința înviați la judecată pentru a moșteni viață veșnică.

Lazăr a fost înviat cu același trup cu care a fost îngropat, cu aceiași fizionimie și cu semnele specifice morții sale. Drept urmare el moare biologic din nou după alți 40 de ani de viață în Cipru unde a fost hirotonit Episcop.

Să nu uităm că Domnul a plâns pentru Lazăr cu care avea o relație de prietenie bine cunoscută, să nu uităm nici faptul că pe noi toți Domnul Iisus Hristos ne numește "prieteni și frați ai Sai".

Așa cum a plâns pentru prietenul Lui Lazăr, la fel plânge și pentru noi când ne întoarcem la pocăință de prin tenebroasele locuri de ispite.

Dumnezeu să ne binecuvinteze sărbătoarea Floriilor.

ziua A patruzeci și doua a Postului mare

Nu stiu ziua ta de Florii frate creștine cum a fost însă pot face mărturie că a mea a fost exact așa cum mi-am dorit și am plănuit să fie.

De fiecare dată sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului este dinamică, slujba este mai complexă, participarea credincioșilor este mai substanțială, însă anul acesta consider că a fost mai frumos ca niciodată.

Participarea solidă ne energizează și ne determină să fim trup și suflet implicați în slujire.

Împărtășirea unui număr așa mare de credincioși ne face să credem că munca noastră catehetică nu este în zadar și încet dar sigur, creștinii conștientizează cât de importate sunt Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă.

Ar fi fost păcat să nu punem lumina în sfeșnic și să nu valorificam talantul pus de Dumnezeu în atâția frați de credință extrem de talentați și să nu fi marcat sărbătoarea Floriilor prin concertul de cântece creștine specifice perioadei premergătoare

Învierii Domnului. Dăruirea doamnelor de la Scoală Duminicală prin pregătirea programului pentru copii cu egg hunt și tarcul cu mielușeii au încununat această sărbătoare, pe care am încheiat-o cu o delicioasă masă comunitară gătită de dibacele și harnicele noastre enoriașe.

Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate binecuvântările din această zi sfântă. Aceasta este ortodoxia românească din diaspora.

Doamne ajută.

ziua A patruzeci și treia a Postului mare

Îndemnul meu în scurtul cuvânt de învățătură de ieri a fost să lăsăm să resune în inimile noastre verva și sloganurile strigate de israeliți la Întrarea Domnului în Ierusalim, în mod special cuvintele "Osana Fiul lui David, bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului".

Totuși încercăm cu ochi duhovnicesc să capturăm și noi atmosfera de la poarta de intrare în cetatea Ierusalim; Maica Domnului era rămasă în Betania în casa lui Lazăr recent înviat, apostolii Domnului au fost lămuriți recent ce înseamnă să dai întăietate și atenție celor mai mici, prin cererea nesăbuită a lui Iacob și Ioan, copiii îi strigau Osana, și mulțimea purtau ramuri de copaci pentru a proslăvi pe Împăratul Iudeilor. Aseară mă gândeam totuși de ce Domnul Iisus Hristos a ales să intre în Ierusalim încălecat pe un măgar?

În general lumea care nu cunoaște Sfânta Scriptura are tendință de a crede că măgarul este un animal inferior și neimportant speciei, în limbajul vulgar american I s-a pus pe lângă numele cuvenit donkey, și un renume cu tentă vulgară Jack A.

Bietul măgăruș nu este atât de desconsiderat în cuprinsul Sfintei Scripturi, este menționat în zeci de pasaje biblice, însă importanța și inteligenta lui nu iese nicăieri mai bine decât în cartea Numeri 22:20-35 unde măgărușul ce aparținea unui om pe nume Valaam, la îndrumarea Îngerului lui Dumnezeu încearcă disperat să îl protejeze pe stăpânul sau care era enervat de comportamentul bizar al măgărușului, într-un final măgărușul îi vorbește acestuia și îi spune de primejdia ce urma să se întâmple. Nici măgărușul pe care Domnul Iisus a intrat în Ierusalim nu este de ignorat.

Pictorii iconografi îl reprezintă mereu în Icoana Intrării în Ierusalim că un animal receptiv, cu o privire terifiantă și îngrozită de ce urma să se întâmple cu Domnul ce îl încălecase, urechile măgărușului sunt receptive ascultând comenzile Domnului, picioarele lui sunt capturate în mișcare, parcă grabindu-se să duca la îndeplinire planul de răscumpărare din păcate al oamenilor.

Acest măgăruș care nici nu îi aparținea Domnului căci era împrumutat, este mai conștient și receptiv cu momentul respectiv al istoriei, decât mulți dintre iudeii care nu l-au recunoscut nici până astăzi că Iisus a fost Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Vă invit să citiți din cartea Numeri despre măgărușul lui Valaam.

"Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea şi i-a zis: "Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală şi te du cu ei; dar să faci ceea ce-ţi voi zice Eu!" A doua zi s-a sculat Valaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s-a dus cu căpeteniile Moabului. Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale. Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum. Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte şi de alta era zid; Şi asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid, şi acesta iar a început s-o bată. Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga. Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul. Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: "Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?" Şi Valaam a zis către asină: "Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc". Răspuns-a asina lui Valaam: "Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?" Şi el a zis: "Nu!" Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ. Iar îngerul Domnului i-a zis: "De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea; Şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie". Zis-a Valaam către îngerul Domnului: "Am păcătuit, pentru că n-am ştiut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce". Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: "Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!" şi s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac." Numeri 22:20-35

ziua A patruzeci și Patra a Postului mare

“Privegheati, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului" Matei 25:13

În marțea din Săptămâna Patimilor se aduce în atenția creștinilor Pilda celor zece fecioare.

În această Pildă se vorbește despre o "nuntă" pentru care se pregăteau zece fecioare să primească Mirele.

La fel că și în cultură noastră românească, evreii aveau și au aceiași tradiție în procesiunea matrimonială, ca mirele să meargă în ziua nunții la domiciliul miresei pentru a o scoate la nuntă.

În Pilda celor zece fecioare se întâmplă la fel, fecioarele stau alerte așteptând sosirea Mirelui, însă cinci dintre ele deși erau în stare de veghe, erau complet nepregătite pentru un astfel de ceremonial, nu aveau untdelemn în candelele lor. Sunt cuprinse de panică și încearcă să se împrumute la celelalte cinci (inteleptele) ce se pregătise cum se cuvine, deducem de aici că la Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură și trebuie să dedicăm "toată viață noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm"

Ușa se închide după sosirea Mirelui și ceremonia începe doar pentru cele pregătite, celelalte alergând într-un suflet să cumpere untdelemn pentru candelele lor, adică așa cum din păcate foarte mulți "creștini doar purtători de nume" fac, trimițând de pe patul de moarte rudele după un preot pentru a-l împărtăși.

Se spune în Pildă că atunci când cer să fie lăsate și ele înăuntru la ceremonia nunții, li se răspunde de către Mirele Hristos că "nu va cunosc pe voi" adică "nu Mă recunosc în voi". Această va fi atitudinea lui Hristos la marea zi a judecății pentru fiecare dintre cei fără bagajul complet al faptelor mântuitoare, fără untdelemn în candelă credinței noastre.

Un alt lucru foarte important din Pilda celor zece fecioare este că noi trebuie să fim complet pregătiți, trebuie să avem la zi toate cele zece porunci ale lui Moise și nu doar pe acele ce ne convin nouă. De ce asta? Toate cele zece tinere ce erau în așteptarea Mirelui erau fecioare!

Vedem că simplul fapt că ele s-au străduit să-și păstreze fecioria/virginitatea, dar au ignorat alte lucruri cel puțîn la fel de importante, nu le-au ajutat.

Hristos nu se regăsește în chipul lor și ele rămân în afară Împărăției lui Dumnezeu.

Să reflectăm și noi asupra acestei înțelepte pilde și să încercăm să cuantificăm cantitatea untdelemnului din candelele noastre. Parcă și acum îmi răsună frumoasele acorduri din priceasnă minunată cântată de fratele Mircea în duminică Floriilor.

“Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” Matei 25:1-13.

ziua A patruzeci și cincea a Postului mare

Majoritatea mesajelor transmise fie din fața Sfântului Altar fie prin aceste mesaje zilnice de încurajare, au menirea de a ne avertiza că viață în secolul 21 în care suntem arată foarte prosperă și delicioasă, însă de cele mai multe ori conține în interior pericole ce sufletește sunt extrem distructive și chiar ucigătoare.

Viața de multe ori poate arată ca fructul oprit din Paradis care arata atât de frumos și tentant însă conținea secretul fericirii sau nefericirii lui Adam. Viața mai poate arata precum o piersică frumoasă, fructul simbol al Statului Georgia în care trăim, însă știm că miezul din sâmburele piersicilor (migdala) conține o substanță extrem de toxică cunoscută drept cianură de oxigen care consumată un pic peste măsură te poate ucide instant.

Astfel este și viața creștinilor în secolul 21, arată foarte delicioasă și atractivă dar poate ascunde multe lucruri toxice ce te pot răpune sifleteste irecuperabil. Dacă cineva care dorește să-și mântuiască sufletul crede că este ferit de astfel de lucruri ucigătoare de suflet, se inseala.

Diavolul este în permanență pe urmele noastre, zi și noapte, în timpul trezviei sau în timpul somnului. Gândiți-vă că Satan nu s-a sfiit să-L atace prin ispite pe însuși Fiul lui Dumnezeu înainte de a-și începe viață misionară. L-a ispitit tot sub forma unei piersici atrăgătoare dar fatală în esență miezului ei. Hristos a rezistat și l-a trimis îndărāt prin cuvintele "înapoia Mea satană".

Dar oare noi putem rezista unui fruct atât de atrăgător, sau intindem mana să mușcăm precum Eva odinioară în Paradis?

Săptămâna aceasta diavolul este cel mai hăituit și activ pentru că este Săptămână Patimilor și creștinii se pregătesc intens pentru Învierea Domnului și slujbele aferente. Semn că satana învinge este atunci când iți pui în gând să mergi la Denii și mereu se pune un obstacol în drum pentru a te deturna de pe drumul bisericii. Daca ți-ai pus în gând să te Spovedești și să te Împărtășești și te copleșește rişinea, atunci biruitor este satan. Daca ți-ai pus în gând să te împaci cu cel care ești certat și orgoliul nu te lasă, atunci satan se prăpădește de bucurie.

Oare tu frate și soră crestină o să vă lasați amăgiți de frumusețea unei piersici chiar dacă știi că migdala din interior te poate distruge sufletește?

Să luam aminte la cuvintele Sfântului Pavel în scrisoarea către Corinteni care ne învață că toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos:

“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup". Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. “ 1 Corinteni 6:12-20

ziua A patruzeci și șasea a Postului mare

"Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: "Cine este Omul acesta?" Matei 21:10

În momentul intrării în Ierusalim a Domnului Iisus, oamenii prezenți își așterneau hainele în calea Domnului, purtau ramuri de copaci și strigau Osana, însă acestea le făceau fară a-L cunoaște cine era cu adevărat Iisus.

Unii îl percepeau că pe un mare învățător, alții că pe un iscusit luptător care ar putea să îi conducă la eliberarea de sub dominația Romană și restabilirea vechiului Regat al lui Israel, și mai erau conducătorii religioși ai templului care vedeau în Iisus un fanatic religios ce ar putea stârni nemulțumirea și furia Romanilor dacă nu ar fi oprit la timp.

Oamenii cu adevărat nu știau "cine este Omul acesta". De fapt nimeni nu i-au întrebat daca îl cunosc sau stiu cine este. Noi, părinții, bunicii și strămoșii noștri am învățat și propovăduit despre Domnul Iisus de două milenii și nimeni nu ar trebui să mai aibă vreun dubiu că a fost Fiul lui Dumnezeu întrupat din Fecioara Măria, trimis fiind de Dumnezeu Tatăl să ne mântuiască.

Chiar daca știm "cine este Omul acesta" în fiecare an în Săptămână Patimilor parcă drama ce s-a întâmplat atunci prin pătimirea Domnului se reactualizează în inimile noastre și simțim și noi povara Crucii pe care Domnul a purtat-o spre Golgota.

Dacă încă nu ești pătruns frate creștine de drama, de cununa de spini, de palmele primite de Domnul, de piroanele ce i-au pătruns membrele, astăzi in Sfânta și Marea zi de Joi este momentul să te deschizi și să te lași copleșit de Patimile Domnului.

În Sfânta și Marea zi de Joi are loc o Sfântă Liturghie cu totul specială, această Liturghie este în amintirea prime Sfinte Liturghii săvârșite de Domnul Iisus Hristos în foișorul Cinei, la Cina cea de Taină, unde Iuda Iscarioteanu s-a împărtășit cu nevrednicie.

Dacă ai omis Sfânta Liturghie de dimineața nu te întrista, ai ocazia să te lași pătruns de Patimile Domnului din nou la Denia de seară unde vei auzi totul despre Patimile Domnului în cele 12 evanghelii.

Dacă cumva de nu erai atât de sigur "cine este Omul acesta" astăzi poți afla multe despre El.

Joia Mare cu spor duhovnicesc și gospodăresc.

ziua A patruzeci și șaPtea a Postului mare

Astă seară mulți ne vom indrepra spre Sfânta Biserică pentru a participa la Denia Prohodului Domnului Iisus Hristos.

Când spunem că mergem la un prohod, ce ne așteptăm să găsim în locul respectiv?

Cu siguranță ne așteptăm să găsim trupul cuiva ce a decedat, să găsim oameni lamentându-se după cel mort.

Ce găsim noi totuși în Vinerea Mare în Biserici?

Găsim mormântul Împăratului Cerului, mormântul Domnului Iisus Hristos. Totuși arată acest aranjament că o înmormântare regală? Vedem așezat pe Sfântul Mormânt epitaful cu Icoana punerii Domnului în mormânt, dar nu arată deloc Regal.

Domnul Iisus este aste așezat în groapă aproape gol de îmbrăcăminte, visibile sunt rănile din membre și din coastă, capul este perforat de spinii marăcinilor coroanei neregale.

Nu am participat niciodată la o înmormântare regală, însă îmi aduc aminte că am vizionat la televizor în anul 1997 înmormântarea prințesei Diana de Wales. Și ea a murit cu trupul zdrobit însă ceremonialul înmormântării a fost unul demn de o personalitate regală.

Dacă noi venim astă seară la Biserică pentru a participa la o înmormântare a unei altețe regale pământești, plină de onoruri și capete încoronate, ne înșelăm și venim la un loc greșit.

Astăzi noi venim pentru a participa la înmormântarea Împăratului Cerului, cel ce deși din vița regală a lui David s-a născut întru smerenie într-o iesle rece în orașul Betleem și nu în vreun palat cu multe doici și onoruri de prinț. Venim la înmormântarea Împăratului care în permanență a propovăduit smerenia și slujirea aproapelui.

La fel a ales să plece din această lume, cu trupul sfârtecat, gol, și însoțit doar de câteva femei mironosițe, de Iosif și Nicodim. Este o înmormântare neobișnuită căci orice alteţe regală pământească este condusă la groapă cu cuvintele"adio" Împăratului Hristos I se vă cânta la prohodire "În mormânt viața/ Pus ai fost Hristoase" I se cântă astfel căci cei ce au participat la acest funeral știau profeția că după 3 zile avea să învie din morți în Slavă.

Știau că deși sfâșiat trupul Domnului nu avea să guste moarte.

Haideți cu mic și mare să fim părtași acestui ritual unic de înmormântare a Domnului.

ziua A patruzeci și opta a Postului mare

Hrostos a Înviat.

Lniste, pace și o profundă așteptare în Biserica noastră în dimineața aceasta.

Conducând spre o înmormântare astăzi, urmăream discret și atent la trafic transmisia în direct de la Ierusalim cu toată verva obișnuită în așteptarea Sfintei Lumini. Era în jurul orei 7:30 ora locală și liniștea din transmisiunea în direct este spartă de erupție de bucurie.

Patriarhul Ierusalimului a apărut în plin cadru purtând LUMINA ÎNVIERII cu mai multă bucurie decât orice lucru pământesc. Nici un purtător al flăcălii olimpice parcă nu prezenta torța de LUMINA mai mândru decât Patriarhul Ierusalimului.

Cugetam și mă întrebam oare cum ar fi dacă Sfânta Lumină nu s-ar pogora la un Paști Ortodox, nu stiu dacă știți, dar și cei din lumea neo-protestantă urmatesc cu mult interes coborârea Luminii Învierii Domnului.

Eu cred că ar fi o panică generală dacă Dumnezeu ar rândui să nu se coboare într-un an Lumina Sfântă, milioane de oameni așteaptă acest eveniment cu sufletul la gură și sunt convinși că o asociază așa cum trebuie, cu una dintre cele mai mari minuni contemporane pe care Dumnezeu le face cu noi.

Lumina Sfântă este dovada clară și evidentă că credința Creștin Ortodoxă este credință cea adevărată. Lumina aceasta nematernialnică trebuie să ne întărească credința noastră că ceea ce facem noi este bine așa cum tot ce a creat Dumnezeu în 6 zile au fost bune. Absolut nimic nu mai trebuie adăugat sau exclus din practica și credința noastră pentru a ne numi și a fi vrednici de a fi numiți frați ai Domnului Iisus Hristos și fii ai lui Dumnezeu.

Timpul este relativ spunea un luminat învățat al vremurilor de odinioară. Chiar dacă în Ierusalim Lumina Sfântă a coborât de ore bune, noi cei din această emisferă ne pregătim în câteva ceasuri să venim la Biserică pentru slujba Învierii.

Venim cu inima plină de bucurie căci mormântul Domnului o să fie găsit gol și șoaptele Domnului vor răsună și în urechile noastre "Pace vouă", "Nu vă temeți"

Domnul este viu și gata să restaureze fiecare suflet dornic și dispus să se mântuiască.

Hristos a Înviat,

Adevărat a Înviat.

Ne vedem sănătoși la 11:30 PM.

Pr. George Acsente

2022

În fiecare seară în timpul Postului Mare rostim

• Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Cei care doriți să întețiți rugăciunea citiți

• Psaltirea - o Catismă pe seară împreună cu familia

sau

• Sfânta Evanghelie după Marcu câte două capitole pe săptamană împreună cu familia

PARTICIPAȚI luni LA ORA DE CATEHEZĂ CU PR. GEORGE 6 MARTIE-3 APRILIE ORA 9 PM EST ZOOM CALL

• Citiți zilnic reflecțiile de pe aceasta pagină

  sau

• Citiți Scara Dumnezeiescului Urcuș (Un capitol pe zi)

PARTICIPAȚI MIERCURI ȘI VINERI SEARA LA 6 PM LA LITURGHIA DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINȚITE

(6 MARTIE - 3 APRILIE)

PARTICIPAȚI SÂMBĂTĂ 25 MARTIE ORA 6 PM LA TAINA SFÂNTULUI MASLU SĂVÂRȘITĂ ÎN SOBOR DE PREOȚI

Înainte de a veni la Sfânta Taină a Spovedaniei vă  recomand să citiți:

• Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor

  sau

• Guide to Confession

ispitele sunt mari, Faceți un efort și participați la Sfânta Liturghie duminica începând cu ora 10 am.

Accesați Programul Slujbelor aici

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Canonul Sfântului Andei Criteanul, este rânduit a se citi în cadrul slujbei Pavecerniței Mari în primele patru zile din prima săptămână a Postului Mare, reluat apoi în întregime în cadrul utreniei din joia săptămânii a cincea din cuprinsul aceluiași post.

• Pavecernița Mare

• Canonul cel Mare – partea întâi

• Canonul cel Mare – partea a doua

• Canonul cel Mare – partea a treia

• Canonul cel Mare – partea a patra