“Preoții și-au făcut mai mult decât datoria și este o cinste pentru cler, care alături de ostași, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Țară și Neam.” - Mareșalul Constantin Prezan

Iubiți frați și surori în Domnul,

Mai mult ca oricând în timpul vieții noastre, anul acesta, când poporul român aniversează 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, suntem cu toții cuprinși de o euforie și un sentiment patriotic uimitor de mare.

În fiecare an în jurul zilei de 1 Decembrie iubirea și respectul față de neam și țară sunt mai accentuate, însă acum, la împlinirea vârstei de 100 de ani a țării noastre, nostalgia și patriotismul sunt mult mai profunde. O răscolire a memoriilor noastre scoate în evidență toate evenimentele marcante ale poporului nostru ce au dat naștere și au format un Stat Unitar modern început sub sceptrul vrednicului de pomenire Majestatea sa Regele Ferdinand I.

La 27 Martie 1918 Basarabia declara unitatea cu vechiul regat al României, același lucru se întâmpla la 28 Noiembrie cu Bucovina, ca mai apoi nimic să nu-i mai poată opri pe români să se adune pe Câmpul lui Horea din Alba-Iulia unde cei 1228 de membri ai Marii Adunări Naționale votează Marea Unire.

În acea zi de 1 Decembrie, un strat subțire de zăpadă proaspăt ninsă parcă dorea să acopere toată suferința românilor din Transilvania de sub jugul austro-ungar. Îmbrăcați în haine de sărbătoare, încinși cu brâie tricolore, cu cocarde în piept, oamenii au început încă de la ivirea zorilor zilei să defileze pe străzile cetății lui Mihai Viteazu care în urmă cu trei secole dădea prima zvâcnire de unire a românilor. Străzile din Alba-Iulia tresăltau de ropotul batalioanelor române care, parcă spre răzbunarea lui Horea, Cloșca și Crișan a căror sânge la 1784 uda caldarâmul pentru vina de a fi români și a lupta pentru drepturile iobăgiei, băteau mai abitir ca niciodată. S-a continuat, așa cum îi place lui Dumnezeu și românului să înceapă orice lucru măreț, cu Sfânta Liturghie în bisericile ortodoxe și greco-catolice din toată Alba-Iulia, pentru ca mai apoi, cu mic cu mare, să se adune la Sala Cazinoului ce s-a numit din acea zi "Sala Unirii" pentru a întâmpina pe membrii Marii Adunări Naționale. Aceștia au fost primiți cu euforie și ovațiuni de către plebea bucuroasă și entuziasmată de a trăi o astfel de zi.

Cu cel mai mult entuziasm au fost întâmpinați membrii clerici ai Marii Adunări Naționale printre care menționăm pe Episcopul Ortodox de Caransebeș Miron Cristea (care mai apoi avea să fie ales in 1925 primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) și pe Episcopul Greco-Catolic Iuliu Hossu căruia i s-a încredințat chiar citirea Declarației de Unire în fața poporului.

Am deschis acest smerit cuvânt printr-un citat al mareșalului Constantin Prezan în care elogia clericii români ce au participat la Unirea Principatelor Române, dar și la truda, lacrimile și drama Primului Război Mondial. Mii de preoți au ales să însoțească trupele române pe fronturile de luptă din război, parcă luând exemplul uneia dintre cele mai iubite ființe ale României, deși englezoaică la origine, Regina Maria care s-a alăturat Crucii Roșii în timpul războiului pentru a fi aproape și de ajutor fraților ei români prin adopție.

Mulți preoți militari au fost printre cei 400.000 de români care și-au pierdut viața pe front în cei patru ani de război, in timp ce alte mii de preoți au fost uciși de trupele cotropitoare de pe teritoriul țării noastre pentru ca au apărat credința, copiii orfani sau văduvele de război. Pentru toate acestea Mareșalul Prezan elogiază preoțimea românească, el fiind unul care a trăit pe viu bravura ostașilor români și impactul pe care l-au avut preoții pe front, îngropând pe cei morți, spălând rănile celor răniți, consolând pe cei deznădăjduiți și rugându-se pentru națiunea română.

Astăzi toți cetățenii României, toate instituțiile statului și toate cultele religioase au datoria de a păstra și cultiva darul unității naționale pe care ni l-au oferit acești bravi români ca un simbol al demnității poporului nostru. Această unitate s-a obținut cu sângele eroilor din primul război mondial, cu aportul politicienilor cu viziune precum IC Brătianu, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voievod sau Majestatea sa Regele Ferdinand I al României. Toată această jertfă s-a făcut spre binele poporului român și spre bucuria tuturor românilor de a avea o țară și a fi o națiune liberă.

Ca răspuns și mărturie ale acestor jertfe de vieți omenești și ca mulțumire pentru darul unității naționale, Biserica Ortodoxă se roagă la fiecare Sfântă Liturghie "pentru toți ostașii și luptătorii români de pretutindeni din toate timpurile și locurile ce s-au jertfit pentru apărarea credinței și demnității patriei noastre".

Cinste eroilor neamului nostru, cinste celor ce au înfăptuit Unirea Principatelor Române la 1 Decembrie 1918.

Trăiască România Mare!