„Give me liberty or give me death” - Patrick Henry

Frați creștini,

În cuvântul de învățătură de duminica aceasta am făcut referire la faptul că Dumnezeu a menținut libertatea ce o dăduse original îngerilor încă de la creație precum și demonilor după cădere. Numeroșii demoni ce stăpâneau pe cei doi demonizați cer permisiunea lui Hristos de a se sălășlui în turma porcilor și li se acceptă această cerere pentru a nu le îngrădi libertatea oferită la creație.

„Libertate” nu este doar un substantiv oarecare ci este un ideal pentru care omenirea, de la început, a luptat din răsputeri pentru a o câștiga sau a o păstra.

Ne aducem aminte cu cât amar se aduna poporul iudeu la râul Babilonului, înălța cântări tânguitoare după mult râvnita libertate din robie și visa la pământurile mănoase ale Canaanului. Ne amintim cum și-au scos harpele și au înălțat Domnului cântare imediat ce au călcat pe versantul opus al Mării Roșii și au simțit gustul libertății. Ne aducem aminte cum retoric se întrebau „Cum să cântăm cântare Domnului în pământ străin” - Psalm 136. De fapt tot Psalmul 136 este un strigăt spre Libertate și eliberare din acea stare de samavolnicie.

Cu gândul la acest dar al lui Dumnezeu de a fi liberi, m-am gândit la această sărbătoare râvnită și cunoscută la nivel global a Zilei Naționale a Independenței acestei minunate națiuni americane.

Patru Iulie rezonează pentru toți ca „Ziua Americii”, ziua când a luat naștere această măreață națiune, eliberându-se de sub autoritatea Coroanei Britanice.

În ziua de 4 Iulie 1776, cele 13 colonii britanice de pe teritoriul american dezbat, explică, justifică și semnează „Declarația de Independență”, devenind astfel independente de Regatul Unit al Marii Britanii și obținându-și astfel mult râvnita Libertate.

De reținut este faptul că cele 13 colonii britanice aveau în componență nu doar lucrătorii din câmpurile de tabac ori de ceai, printre aceștia se aflau oameni strategici și lideri ce proveneau din mediul politic britanic, oameni ce aveau noțiunea de libertate și știau și strategia de a o obține. Acești lideri au încercat insistent să îmbunătățească condițiile de trai ale coloniștilor, purtând un dialog constant cu cei pe care ei îi considerau „jugul colonist”. Încă din 1775 britanicii au simțit tensiune din partea coloniștilor ce le asigurau producția majoră de tutun și ceai. Cu un an înainte de semnarea Declarației de Independență, în jurul orașului Boston izbucnește primul atac armat între britanici și coloniști, în urma unui act extrem de curajos.

De fapt mișcarea conservatoare cunoscută nouă astăzi drept „Tea Party” nu este o mișcare recentă, chiar denumirea de „Tea Party” ne duce cu gândul la lupta de obținere a independentei Statelor Unite sau măcar de îmbunătățire a calității vieții coloniștilor britanici. Confruntarea armată din jurul orașului Boston din 1775 a izbucnit în urma unui protest ferm din partea coloniștilor, când aceștia pătrund în câteva nave britanice încărcate cu ceai și direcționate către Marea Britanie și efectiv aruncă în apă întreaga încărcătură de ceai ca forma de protest radical împotriva pasivității coroanei britanice la doleanțele coloniștilor. Astfel ia ființă această mișcare cunoscută ca „Tea Party”.

Menționăm că această decizie de a confrunta armat reprezentanții coroanei a fost un gest extrem de curajos. Trebuie să ne amintim că în cazul unui eșec, acestora li se confisca toată averea și erau executați prin spânzurare. Decizia de a-i confrunta armat și de a semna o declarație de independență era un drum cu o singură direcție, din aceasta cauză Patrick Henry exclama „Give me liberty or give me death”. Declarația de Independență ce astăzi se află în Arhiva Națională din Washington DC a fost semnată de doi viitori președinți americani și anume de Thomas Jefferson și John Adams.

Iată deci cum prin sacrificiu, curaj, demnitate și o gândire comună, a luat naștere o nouă națiune în ziua de 4 Iulie 1776. Un grup de oameni ce proveneau din 13 colonii, printr-o dorință comună, au găsit consens și logică pentru a da naștere unei noi mărețe națiuni.

Libertatea este un mod de a trăi care nu este garantat unei națiuni, din aceasta cauză se cere ca fiecare om să aibă simț civic, să aibă standarde și idealuri. Să nu uităm că în țara noastră de origine oamenii au pierdut cumva subit această libertate odată cu instaurarea comunismului. Trebuie să prețuim și să veghem asupra libertății care este darul lui Dumnezeu așa cum ne-a făcut pe noi din început, oameni liberi dar nu liberi cugetători.

La Mulți Ani pentru această mare națiune!

Părintele George Acsente.