„Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile” - Luca 5, 34-35

Frați Creștini.

În cuvântul de învățătură de duminica trecută, vă menționam despre anumite zile "aliturgice", adică zile când în biserici nu se săvârșește Sfânta Liturghie și am dat exemplul zilelor de Miercuri și Vineri din săptămâna trecută (săptămâna albă).

În perioada Postului Mare este bine de știut rânduiala liturgică conform tipicului bisericesc. Programul slujbelor din Biserica Creștin Ortodoxă este unul mai intens, folositor urcușului duhovnicesc ce ne conduce spre Învierea Domnului.

Pentru o trăire duhovnicească mai ferventă în perioada Postului, Biserica se străduiește să-și hrănească fiii duhovnicești cu tot ce este necesar spre întărirea lor sufletească. Astfel, în prima săptămână din Post ne hrănim din dulceața Canonului Sfântului Andrei din Creta, după care în celelalte săptămâni suntem chemați să participăm la o Sfântă Liturghie specifică Postului Mare și anume Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite. Pentru unii dintre noi, această Sfântă Liturghie este poate necunoscută sau poate foarte puțin cunoscută, mai ales dacă nu am avut o legătură strânsă cu Biserica în țară.

Această Sfântă Liturghie este cu adevărat mai puțin cunoscută pentru faptul că este specifică Postului Mare, se săvârșește doar în timpul celor șase săptămâni de Post, însă pentru Creștinul practicant/implicat este o slujbă mult dorită și așteptată cu nerăbdare.

Chiar dacă participarea enoriașilor este mai scăzută, cu ajutorul lui Dumnezeu în fiecare Post al Paștilor am săvârșit această slujbă în Sfânta noastră Biserică din Atlanta, am urmat îndemnul Domnului Iisus și am fost încredințat că "acolo unde ne adunăm doi sau trei în numele Lui, acolo va fi și El" - Matei 18-20

Exact așa a apărut această Sfântă Liturghie, din râvnă și dorința vechilor creștini ai bisericii primare de a se uni cu Sfântul Trup și Sânge ale Domnului Iisus Hristos. La început era o slujbă neuniformizată, diferită de la o comunitate la alta, până când Sfântul Grigorie cel Mare, episcopul Romei din secolul al VI-lea, uniformizează această slujbă pentru a fi săvârșită la fel în toată Biserica Creștină, numindu-o "Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite".

Se subînțelege chiar din titlu la ce se face referire, adică la Liturghia Duminicală se sfințesc mai multe Agnete (părticele de pâine, cea mai potrivită interpretare a mea a cuvântului Agnet). Acestea sunt sfințite și stropite cu vinul prefăcut în Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt, sunt uscate cu grijă și folosite în cursul săptămânii la Liturghiile Darurilor, în timpul căror slujbe nu mai are loc nicio transformare a pâinii și vinului, ele fiind sfințite anterior.

O altă utilitate practică a acestor Sfinte Daruri era de a fi distribuite în mănăstiri pustnicilor care plecau departe de lume.

Aceștia, dacă nu erau hirotoniți, primeau binecuvântare de a primi Sfinte Daruri pentru a se împărtăși singuri pe unde sălășluiau.

Și anul acesta, cu ajutorul Domnului, vom săvârși Liturghia Darurilor începând de săptămâna viitoare în fiecare Vineri, excepție făcând bineînțeles Vinerea Patimilor când nu doar că s-ar suprapune cu Prohodul Domnului, dar este una dintre zilele aliturgice.

Vă îndemn să participați după putință la această slujbă deosebită și nu doar să participați, de sunteți spovediți recent și împăcați cu toată lumea, apropiați-vă și vă împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos pentru a deveni mai statornici în credință și rezistenți în lupta cu ispita și păcatul. Pentru a vă împărtăși la această slujbă este necesar să ajunați cei care puteți. Cei care nu puteți ajuna toată ziua, doar nu mai consumați nimic după ora prânzului. Liturghia Darurilor se săvârșește doar seara la ora 6PM.

Noi suntem "fiii nunții" și Mirele este cu noi și ne este dăruit ca merindă pentru viața veșnică. Să nu ne lăsăm înșelați de diavol și să nu postim. Să nu ne abținem de la împărtășanie atâta vreme cât Mirele este cu noi.

Părintele George.

ReflecțiiFlorian Ion