Necredință și credință

După un prânz bogat, Voltaire înveselise curtea regelui Friederich cel Mare cu tot felul de glume despre religie, și, sculându-se după masă, adăugă:

- Iată! Mi-aș vinde locul din Rai pentru un pol de aur!

Un ofițer bătrân care până atunci nu scosese grai, nu mai putu să tacă și zise:

- Domnule Voltaire, în cuprinsul țării Majestății Sale, regele Prusiei, este oprit de-a pune în vânzare ceva pe care nu-l stăpânești cu adevărat. Dovediți-mi că aveți un loc în Rai și vi-l cumpăr imediat!

Nimeni nu mai râse. Iar regele îngândurat zise: „Colonelul are dreptate, domnilor. Cea mai mare din biruințele mele m-ar bucura mai puțin decât a ști că poporul meu a rămas tot așa de credincios cum era când m-am suit pe tron!”